Istorisirea acestei aduceri a moaştelor Sfântului Arhidiacon Ştefan este aceasta:Fiind ucis cu pietre de necredincioşi, cinstitul trup al Mucenicului Ştefan a fost aruncat, spre hrană câinilor şi fiarelor sălbatice, stând neîngropat două zile şi o noapte. În a doua noapte, Gamaliil un mare învăţător de lege, din Ierusalim a trimis slujitori să ridice trupul şi l-a îngropat în satul său. Un om oarecare, bătrân la vârstă şi cu vrednicia preot, a văzut vedenie, în care i se arătă de trei ori întâiul mucenic şi a descoperit vedenia episcopului Ioan. Acesta umplându-se de bucurie, a aflat racla în care erau sfintele moaşte, timp în care s-a făcut cutremur, a ieşit bună mireasmă şi s-au auzit glasuri de îngeri.
Îndată patriarhul Ierusalimului, cu clerul şi cu tot poporul le-au aşezat în biserica Sfântului Sion, dar peste o vreme, un mare dregător din Constantinopol, Alexandru şi femeia sa Iuliana, au plecat la Ierusalim spre închinare la Sfintele Locuri. Văzând minunile Sfântului Ştefan, au zidit o biserică nouă şi frumoasă pe care au închinat-o acestuia şi când a murit dregătorul a rugat, să-şi doarmă somnul de veci, lângă sfintele moaşte ale Mucenicului. După opt ani, find împărat marele Constantin, femeia lui Alexandru s-a gândit să aducă în patria ei, trupul bărbatului, dar fiind cuprinsă de pronie dumnezeiască, a luat racla Sfântului. Când a ajuns la Constantinopol şi-a dat seama de greşeala săvârşită şi a vestit pe împărat şi pe patriarhul bisericii, iar aceştia, cu mulţime de credincioşi, au dus Sfintele Moaşte în palatul împărătesc; apoi, zidind împăratul o biserică cu hramul Întâiului Mucenic, a pus acolo moaştele Sfântului întru slava şi lauda Domnului.
