Aceşti Sfinţi, mult pătimitori, au trăit pe vremea împăratului Diocleţian. Agapie era de fel din Gaza şi era bărbat cinstit şi slăvit pentru nevoinţa sa cea purtătoare de chinuri. El arătase mare îndrăzneală în mărturisirea numelui Lui Hristos şi suferise multe feluri de chinuri. Râvnitor a se face urmaş Apostolilor, a făcut legământ cu alţi şapte tineri, să nu înceteze a propovădui Evanghelia Domnului, gata fiind să îndure orice primejdie. Aceştia erau: Timolau cel din Pont, Plisiu şi doi bărbaţi cu numele Alexandru, de fel din Egipt, Romil, care era ipodiacon din Diospolis şi doi cu numele Dionisie, unul fiind din Tripolisul Feniciei, iar celălalt din Egipt, slujitor al lui Agapie.
Dându-se poruncă păgână să fie siliţi creştinii la închinarea la idoli, toţi aceşti tineri au pătimit în Cezareea Palestinei, de la dregătorul Urban.
Văzând că la praznicul păgânesc se săvârşea o privelişte sângeroasă, cei opt tineri viteji, au alergat şi degrabă au stat în mijlocul mulţimii strigând cu glas tare: ,,Şi noi suntem creştini". Auzind această neînfricată mărturisire, Urban dregătorul a încercat să-i amăgească cu daruri şi dregătorii, dar Sfinţii au rămas neclintiţi în credinţa lor. Atunci a poruncit să fie aruncaţi în temniţă şi chinuiţi cumplit. Văzând că rabdă toate pătimirile, a poruncit să li se taie capetele şi toţi, în aceeaşi zi au luat cununile biruinţei de la Hristos Domnul.
