În perioada 31 iulie – 14 august, este postul Adormirii Maicii Domnului. Să cugetăm cu toţii la smerenia Maicii Domnului, la iubirea pe care o revarsă asupra tuturor credincioşilor şi să conştientizăm că suntem datori cu iubire faţă de oameni. Niciodată nu trebuie să considerăm că ne-am împlinit datoria de a iubi. Pe oameni, primeşte-i în suflet cum sunt, nu cum ai vrea să fie.
Constatăm din păcate faptul că percepţia postului este aproape exclusiv alimentară. Se merge pe o idee legată mai mult de tradiţie, că postul înseamnă abţinerea pe o perioadă limitate de timp de la mâncărurile de dulce. De aici tot felul de exagerări. Unii se înfometează până cad pe stradă. Alţii, dimpotrivă, cad în păcatul lăcomiei. Multă lume consideră că postul este chiar dietă. Am auzit oameni spunând că abia aşteaptă să vină postul, ca să facă o cură de slăbire, că au luat nişte kilograme în plus. Postul nu are nicio valoare dacă vrei să-ţi dovedeşti ţie că eşti grozav sau celor din jur că eşti o persoană postitoare. Partea alimentară este doar o faţetă. Postul înseamnă mult mai mult, este o jertfă, înainte de toate, dacă încercăm să dăm o definiţie clasică. Este un post al faptelor, al vorbelor. Concret, încerc să bârfesc mai puţin, să judec mai puţin, să fiu atent la cei din jurul meu, să-i ajut, dacă au nevoie.
Postul trebuie văzut ca o călătorie duhovnicească spre Adormirea Maicii Domnului. Trebuie să-mi analizez relaţia mea cu mine însumi, cu Dumnezeu, cu cel de lângă mine, cu semenul meu. Este o perioadă de meditaţie, de evaluare.