Aceşti Sfinţi Mucenici au trăit pe vremea împăratului Maximian. Făcându-se odată tulburare între locuitorii Alexandriei, împăratul l-a trimis pe Mina, ca să dea răspuns acelor întrebări, pentru că acesta învăţase din înţelepciunea acelei vremi şi era iscusit în meşteşugul vorbirii. Venind la Alexandria, Mina a pus capăt oricărei tulburări, răspunzând la toate întrebările, dar i-a făcut şi pe cei ce primiseră cuvântul credinţei în Hristos să fie mai curajoşi şi a tămăduit mulţi bolnavi. Împăratul aflând, l-a trimis pe Ermoghen cu poruncă să-l facă pe Mina să se lepede de credinţa creştină, iar de nu-l va putea îndupleca să-l piardă în chinuri cumplite. Văzând cum rabdă Sfântul Mina totul, a trecut şi el la credinţa Lui Hristos, fiind botezat de Sfânt şi apoi ridicat de soborul episcopilor, la arhierie. Aflând împăratul acestea, i-a supus pe amândoi la chinuri felurite, pe care Sfinţii le-au îndurat cu ajutorul Lui Dumnezeu.
Sfântul Evgraf, care era scriitor al Sfântului Mina, l-a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, zicând multe cuvinte defăimătoare împotriva împăratului. Acesta plin de mânie, a scos sabia şi l-a ucis cu mâna lui pe Evgraf. Odată cu el au fost ucişi cu săbiile şi Sfinţii Mina şi Ermoghen, de către slujitorii împăratului. Sfintele lor moaşte au fost ridicate şi duse la Constantinopol, unde se află şi acum şi fac minuni celor care se roagă cu credinţă.
