Acesta era fiul preotului Eftimie şi al prezbiterei Ana din satul Gledin. Din botez se chema Petru, dar în anul 1697 a fost tuns monah în obştea mănăstirii Neamţ, primind numele de Pahomie. Urmând sfatul marilor duhovnici a ajuns în puţin timp la măsura dascălilor săi şi învrednicindu-se de darul preoţiei a fost ales stareţ al marii lavre.
Văzând deşertăciunea acestei vieţi şi iubind viaţa pustnicească, s-a retras în pădurile seculare din jurul muntelui Chiriacu, unde a sihăstrit doi ani în post şi rugăciune. Apreciat de nişte boieri care au dat de chilia Cuviosului, aceştia l-au convins pe mitropolit că este vrednic să fie episcop la Roman.
Timp de şapte ani cât a păstorit turma Lui Hristos, s-a dovedit un mare păstor de suflete.
În 1714, simţindu-se bolnav şi râvnind viaţa pustnicească s-a retras în muntele Chiriacu. Aici a înălţat o biserică de lemn cu hramul ,,Acoperământul Maicii Domnului".
Sihăstria fericitului episcop Pahomie devenise în puţină vreme cea mai vestită din Moldova.
