În învăţătura ortodoxă, virtuţile morale se mai numesc “virtuţi câştigate”, sau “virtuţi fireşti”, pentru că ele pot fi însuşite prin puterile fireşti ale omului, călăuzind viaţa lui faţă de sine şi faţă de semenii săi.
Aceste virtuţi morale sunt: înţelepciunea creştină, dreptatea creştină, cumpătarea creştină şi bărbăţia creştină.
Înţelepciunea creştină este puterea sufletească a omului de a vedea în orice împrejurare ce anume cere legea morală creştină. Sfânta Scriptură ne dă deseori îndemnul să fim înţelepţi: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
Dreptatea creştină este puterea sufletească a omului de a-şi împlini toate datoriile sale, nu atât din frică de pedeapsă, cât mai ales din iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni. Dreptatea creştină ne porunceşte să nu oprim pentru noi nimic din ceea ce nu ni se cuvine; să-i ajutăm pe semenii noştrii să-şi dobândească şi să-şi păstreze drepturile, potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel care zice: „Daţi tuturor cele cu care sunteţi datori: celui cu dajdia, dajdie, celui cu vama, vamă, celui cu teama, teamă, celui cu cinstea, cinste.”
Cumpătarea creştină este putera sufletească a omului de a-şi împlini trebuinţele, de a-şi orândui simţămintele, vorbele şi faptele, stăpânindu-se în marginile îngăduite de rânduielile creştine. Ea ne îngăduie să ne agonisim înfrânarea.
Bărbăţia creştină este puterea sufletească a omului de a nu fugi din faţa greutăţilor, ci de a lupta cu răbdare şi îndrăzneală pentru înlăturarea lor. Dacă înţelepciunea arată ce anume este de făcut, bărbăţia sau curajul duce la îndeplinire cele hotărâte spre bine. Pildă de bărbăţie ne-a dat Mântuitorul, ne-au dat Sfinţii Apostoli, sutele şi miile de mucenici şi sfinţi care au suferit ocări, bătăi, moarte, fără să se clatine în credinţă.
