Sfântul Iacov a fost unul din cei doisprezece Apostoli Mari şi a trăit pe vremea mântuitorului Hristos. De vreme ce sunt mai mulţi Apostoli care poartă numele de Iacov, trebuie ştiut că acest Iacov „fiul lui Alfeu”, nu este aceeaşi persoană cu Iacov „fratele Domnului”, episcopul Ierusalimului şi scriitorul Epistolei din Noul Testament.
Tradiţia creştină ne spune că Sfântul Iacov a fost ales de Domnul pentru vrednicia apostolească, findcă era un om drept şi fără răutate şi a slujit cu credinţă pe Hristos, văzând faptele Lui, urmând paşilor Lui şi propovăduind tainele Lui, începând de la Botezul în Iordan până la Înălţarea la cer.
Se spune că după Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Iacov al lui Alfeu, a mers la neamurile din sudul Palestinei şi în Egipt, propovăduind cuvântul mântuirii şi aducând la Hristos mulţime de popoare. A sfârşit alergarea sa, urmând patimilor Domnului şi dându-şi Lui Dumnezeu duhul său, pironit pe cruce, din dragoste pentru Hristos.
