Sfântul Apostol Iason era din Tars, iar Sfântul Sosipatru din Grecia şi amândoi au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel. Fiind pus Iason episcop al cetăţii sale, iar Sosipatru, luând ocârmuirea Bisericii din Iconia, păstoreau bine amândoi şi îi aduceau pe mulţi la credinţă. Mergând împreună în părţile Apusului şi ajungând în insula Cherchira, au zidit acolo o biserică frumoasă cu numele întâiului Sfânt Mucenic Ştefan. Pârâţi la conducătorul acelei insule, au fost închişi într-o temniţă în care se aflau şapte tâlhari. Pe aceştia, Sfinţii i-au adus la dreapta credinţă şi s-au învrednicit de sfârşit mucenicesc.
Fiica dregătorului văzând aceste fapte a mărturisit că este creştină şi scoţându-şi de pe dânsa toate podoabele, le-a dat săracilor. Închisă în temniţă şi apoi spânzurată de un lemn, prigonitorii au înăbuşit-o cu fum şi au săgetat-o, până şi-a dat duhul în mâinile Lui Dumnezeu. Sfinţii Apostoli au fost aruncaţi într-o baie de smoală cu pucioasă şi ceară în clocot şi ieşind nevătămaţi pe mulţi i-a întors la credinţă.
Puşi în libertate, i-au botezat pe credincioşi, dregătorului punându-i numele Sebastian. Făcând multe minuni, zidind biserici frumoase, toate săvârşindu-le cu bine şi cu sfinţenie, au sporit obştea credincioşilor. Ajungând la bătrâneţe, au trecut cu pace la Domnul, la 28 aprilie.
