În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Toma cel din Maleo.

Acesta a strălucit mai întâi cu viaţa înălţată de voievod, făcând multe şi mari biruinţe împotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos şi socotind toate ale lumii că nimic a intrat sub jugul cel uşor al Domnului. Şi atât a întrecut pe ceilalţi în răbdarea ostenelilor pentru fapta bună, şi cu numele şi viaţa cea cinstită, încât părea un stâlp de foc pentru cei ce erau aproape de dânsul când se ruga. Şi suindu-se la muntele ce se numea Maleo, a strălucit ca un luceafăr, şi îndeletnicindu-se cu rugăciuni şi privegheri, a luat darul tămăduirilor: gonind dracii din oameni, dând vedere orbilor, pe şchiopi îndreptând şi cu rugăciunea izvorând apa. Şi alte minuni făcând, a răposat în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Chiriachi.

ChiriachiÎn zilele împăratului Diocletian, la anul 282, era un creştin anume Dorotei împreuna cu soţia sa care se chema Evsevia. Aceştia, fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod şi fiu, făgăduind să dăruiască iarăşi Lui pe copilul ce se va naşte lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, şi au născut un prunc de parte femeiască în ziua de Duminică, pentru care lucru şi pe prunca au numit-o Chiriachi, ce va să zică Duminica. Şi au hrănit-o cu învăţătura şi cuvântul Domnului, după Apostolul Pavel, şi au păzit-o pe fecioară, fiindcă făgăduiseră a o afierosi lui Dumnezeu.

Iar când păgânul Diocletian a ridicat prigoana asupra creştinilor, atunci au fost paraţi născătorii sfintei împreuna cu dânsa la tiran, cum că sunt creştini. Acesta cercetând pe părinţii sfintei i-a bătut şi i-a trimis la ducele Iust, ce se afla la părţile Meletinei în Armenia cea mică. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Maximian, cercetând pe muceniţa şi aflând-o tare în credinţa lui Hristos, a poruncit de au bătut-o mult. Şi de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostaşilor celor ce chinuiau pe muceniţa. Atunci a zis sfânta către Maximian: "Nu te înşela, Maximiane, căci niciodată nu mă vei birui, căci harul lui Dumnezeu îmi este în ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfânta la Ilarion, stăpânitorul Bitiniei.

Ilarion, cercetând pe muceniţa, a dus-o în capiştea idolilor. Acolo rugându-se sfânta, s-a făcut cutremur mare încât s-au zdrobit idolii şi s-au făcut ca nişte praf; după această a urmat şi o furtună de vânt, care a împrăştiat în văzduh praful idolilor, şi un fulger a ars fata stăpânitorului Ilarion, care cazând din scaun a murit.

Venind alt stăpânitor în locul lui şi fiind înştiinţat de acestea, a hotărât că sfânta să fie supusă la felurite chinuri, din care a rămas nevătămată. Atunci a şezut stăpânitorul la judecata şi a dat asupra sfintei hotărârea să fie ucisă afară din cetate prin tăierea capului. Atunci sfânta a cerut vreme ca să se roage; şi după ce s-a rugat mult, a învăţat pe creştinii cei ce îi urmaseră; apoi culcându-se pe pământ, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, şi mergând ostaşii aproape de dânsa, vrând ca să-i taie capul, şi văzând-o moartă s-au spăimântat. Deci s-a făcut glas dumnezeiesc către dânşii: "Mergeţi, fraţilor, şi propovăduiţi măririle lui Dumnezeu". Iar ostaşii întorcându-se au slăvit pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Acachie Sanaitul.

Acahie Sinaitul - fresca din secolul XV, de la Novgorod, RusiaAcest cuvios părinte al nostru a trăit la Muntele Sinai şi este cel despre care vorbeşte Sfântul Ioan Scărarul (prăznuit la 30 martie şi în Duminica a 4-a din Postul Mare) în cartea sa "Scara raiului", treapta a patra.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Peregrin, şi cei dimpreună cu dânsul: Luchian, Pombie, Isihie, Papia, Satornin şi Ghermano.

Aceştia erau din Italia, dar din pricina prigoanei ce se făcea de Traian, au venit la Dirahia, unde văzând pe Sfântul Astie episcopul spânzurat pe Cruce şi fericindu-l, au fost prinşi de ostaşi. Şi mărturisindu-se că sunt creştini, din porunca antipatului Agricolă, au fost aruncaţi în Marea Adriatică. Şi aşa au luat cununa muceniciei. Iar moaştele lor scoţându-le marea afară, le-a ascuns în nisip. După ce au trecut 70 de ani, s-au arătat episcopului Alexandriei, care luându-le le-a îngropat cu cinste, făcând deasupra lor o casă de rugăciune.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evstatie, care de foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Policarp cel nou, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evanghel, care de sabie s-a săvârşit.