Acesta s-a născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, care erau de neam nobil şi bogaţi. Ajungând la vârsta potrivită, tatăl său i-a ales soţie, dar el, binecuvântând-o, a plecat la Edesa. Venind la biserica de aici, a rămas timp de optsprezece ani, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite, hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau la biserică.
Mai târziu a plecat de acolo dorind să se ducă în Tarsul Ciliciei, la biserica Sfântului Apostol Pavel. Nu şi-a împlinit această dorinţă, deoarece corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt a fost îndrumată în altă parte. Ajungând la Roma, a venit la casa părinţilor săi, dar nefiind cunoscut de nimeni îşi petrecea viaţa înaintea porţii casei sale. Servitorii îl batjocoreau, iar Sfântul pătimea mult.
Când a simţit că i se apropie sfârşitul, a cerut o bucată de hârtie şi a scris pe ea cine este şi unde s-a născut. A păstrat această hârtie la el, până când împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască i-a întrebat pe slujitori cine este. Căutându-i în zdrenţele cu care era îmbrăcat, au cunoscut cu toţii cine era cu adevărat. Fiind cuprinşi de spaimă, au luat şi au îngropat cu cinste Sfintele lui rămăşiţe, în biserica Sfântului Apostol Petru, moaştele lui răspândind mireasmă şi aducând vindecări tuturor celor ce se apropiau de ele şi se rugau cu smerenie.
