Acest mare arhiereu a fost izgonit din scaunul său în insula Proconis, pentru cinstirea icoanelor. Vieţuind el în surghiun, vreme de cincisprezece ani, a răposat în pace în anul 828 şi a fost îngropat în biserica Sfântului Teodor, biserică zidită de dânsul.
Când credincioasa Teodora împărăteasa şi fiul ei Mihail cel foarte tânăr, au luat sceptrul împărăţiei, s-a sărbătorit cu multă strălucire, biruinţa dreptei credinţe. Atunci, împreună cu patriarhul Metodie, s-a hotărât să aducă în cetate Moaştele Sfântului patriarh Nichifor.
Acesta a luat mare sobor de arhierei, de clerici, de monahi şi mulţime de popor şi a mers să afle moaştele Sfântului Nichifor. Aşezate cu cinste şi evlavie în raclă nouă şi purtându-le în alai sărbătoresc, le-au adus până la Constantinopol, iar în întâmpinarea lor au ieşit însuşi împăratul cu maica sa şi mult popor. Sfânta raclă a fost dusă în marea biserică a Sfintei Sofia, iar a doua zi, în biserica Sfinţilor Apostoli şi aşezată acolo ca un dar de mare preţ, s-a rânduit zi de pomenire pe 13 martie.
