Acesta a fost din Betsaida, fiul lui Iona din Galileea şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol, Sfântul Andrei, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, dar auzind, a doua zi după botezul Lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan zicând: „Iată Mielul Lui Dumnezeu. Cel ce ridică păcatul lumii”, l-a lăsat pe Ioan, urmând după Hristos. Atunci i-a zis fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tălmăceşte Hristos” şi astfel, l-a tras şi pe Petru spre dragostea Lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel dintâi chemat al Domnului.
Din zilele acelea, i-a urmat Mântuitorului, însoţindu-L pe drumurile Ţării Sfinte şi a fost martor faptelor săvârşite, s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii. După Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci celui întâi chemat, i-a căzut sorţ să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia, adică Dobrogea noastră”.
În aceste locuri, a zăbovit şi a răbdat multe împotriviri şi nevoi, dar le-a biruit cu ajutorul Lui Hristos. A avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”.
