Aceasta a trăit pe vremea împăratului Maximian şi era copila unor părinţi bogaţi din Nicomidia. Aceştia au logodit-o cu un senator elin, care voia să se facă nunta, dar Sfânta nu a vrut, ci a zis: „Nu mă mărit cu tine, până nu ajungi prefectul cetăţii”. Ajungând prefect, i-a zis iarăşi: „N-am să primesc să mă mărit cu tine, dacă nu treci de la slujirea idolilor la credinţa creştinilor”. Neputând să o întoarcă de la credinţa în Hristos, tatăl ei a cerut să fie cercetată după legile romane. Chinuită cumplit, a fost aruncată în temniţă şi rămânând neclintită în dragostea pentru Hristos, a fost aruncată într-un cuptor încins. Cu minune, acesta s-a răcit şi atunci cinci sute de bărbaţi, împreună cu o sută treizeci de femei au crezut în Hristos şi au fost tăiaţi îndată cu sabia.
Muceniţa a fost supusă din nou la chinuri, dar arătându-se mai tare decât toate aceste încercări, a avut parte de acelaşi sfârşit. Când a fost logodită de părinţi, Sfânta avea şaisprezece ani, iar când s-a logodit cu Hristos prin mucenicie, avea optisprezece ani.