Ştim din Evanghelia de la 29 august, când se prăznuieşte tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, cum cinstitul cap al Botezătorului a ajuns pe tipsie în mâinile Irodiadei.
Multă vreme a stat cinstitul cap îngropat în loc ascuns de Irodiada, la castelul din Maherus, unde se săvârşise uciderea şi ştia despre aceasta şi Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod. După tradiţie, ea este aceea care l-a luat de acolo în taină şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. Ştirea aceasta s-a păstrat între creştini din neam în neam şi e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap. Acolo a stat până în vremea Sfinţilor împăraţi, Constantin şi Elena când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria la un olar care-l cinstea în chip de negrăit.
Când a fost să moară, l-a lăsat surorii sale, zicându-i să nu-l descopere ci numai să-l cinstească. După moartea acelei femei, sfântul cap a ajuns de la unii la alţii şi mai pe urmă la un oarecare Eustaţiu, monah şi preot, care a făcut multe tămăduiri avându-l. Acesta fiind alungat de către credincioşi din peştera unde locuia, căci era de aceeaşi credinţă cu eresul arienilor, cinstitul cap a rămas acolo până când episcopul Uraniu al Emesei, l-a aflat şi l-a aşezat în biserica din această cetate. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.
