Acest Sfânt era din Durostor, cetatea Misiei din Tracia, rob fiind unui elin în zilele lui Iulian Paravatul şi ale lui Capitolie Vicarul. Crezând el în Hristos şi scârbindu-se de idoli, aflând vreme cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat în capiştea idolilor şi a sfărâmat toţi idolii şi a risipit jertfele. Însă fiind supuşi alţii la chinuri pentru aceasta, el a mers de s-a vădit şi a fost bătut cu vine de bou şi băgat într-un cuptor cu foc.
Văpaia focului înconjura pe Sfânt şi nu s-a atins de el, ci se revărsa împrejur, departe, şi a ars necredincioşii, pe toţi câţi i-a ajuns. Iară Sfântul, stând în foc, s-a întors cu faţa spre răsărit şi cu semnul crucii se îngrădea pe sine şi binecuvânta pe Dumnezeu. Şi, rugându-se, cât a voit, a zis: “Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu!”.
Acesta zicându-le, s-a culcat şi a adormit în Domnul, focul fiind stins acum şi a rămas trupul lui nevătămat de foc, încât nici părul lui nu l-a ars.
Aşa a pătimit Sfântul Mucenic Emilian, pentru Hristos în ziua de 18 iulie, căruia cinste şi mărire se cuvine.
