În această lună, în ziua a treia, pomenirea Preacuvioşilor Părinţilor noştri: Dalmat, Faust şi Isaachie (Isaac).
Cuviosul Isaac sau IsaachieSfântul Dalmat a fost ostaş în zilele împăratului Teodosie cel Mare (379-395), trăind în dreapta credinţă. Apoi lăsându-şi femeia şi copiii, pentru Dumnezeu, a luat cu sine numai pe fiul său Faust şi s-a dus la Preacuviosul Isaachie să se călugărească.
Însa acest minunat Isaachie (prăznuit la 30 mai) locuia în pustiu şi în linişte, din tinereţe lucrând tot felul de fapte bune; pentru aceea şi cuvântul lui era împodobit cu podoaba vieţii sale. Acesta, când mergea împăratul Valent arianul cu război asupra sciţilor, a mers la dânsul şi i-a zis: "Deschide, împărate, bisericile ortodocşilor şi vei izbândi la război". Dar împăratul nu l-a ascultat, ci, pornindu-se cu mânie, i-a zis: "Când mă voi întoarce, te voi chinui pentru cuvântul acesta". Iar preacuviosul i-a răspuns: "De te vei întoarce tu, nu a grăit Dumnezeu cu mine; dar vei fi lovit la război şi vei fugi din fata vrăjmaşilor tăi şi de viu te vei topi în foc". Ceea ce s-a şi întâmplat. Căci Valent ascunzându-se într-o sură de paie, acolo i s-a dat foc şi a ars.
Iar preacuviosul Isaachie având a părăsi cele pământeşti, a făcut egumen al mănăstirii pe preacuviosul Dalmat, fiind atunci patriarh al Constantinopolului Sfântul Atic. Şi strălucind Dalmat acesta mai înainte în pustnicie şi rămânând fără mâncare patruzeci de zile, şi fiind în uimire alte atâtea zile, s-a arătat vrednic şi în fata împăraţilor şi a sfatului şi a părinţilor ce s-au adunat în Efes, la al III-lea Sinod ecumenic, şi a fost făcut arhimandrit. Şi adormind în Hristos, a fost îngropat în mănăstirea lui.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ştefan, papă al Romei.
Acest sfânt a trăit pe vremea ipatilor Valerian şi Galiin, în cetatea Romei. Şi fiind ascuns din pricina prigoanei ce bântuia atunci, învaţa pe cei ce mergeau la dânsul credinţa în Hristos şi-i boteza, făcând pe mulţi preoţi şi diaconi şi citeţi. Dintre aceştia unii, fiind prinşi şi mărturisind slobod pe Hristos, au luat cununa muceniciei. Pentru acestea Fericitul Ştefan s-a vădit pe sine, şi fiind adus la capiştea lui Aris, a clătinat-o cu rugăciunea să şi o parte din ea a căzut. Atunci fugind ostaşii, el a mers la mormântul Muceniţei Lucia, şi acolo săvârşea jertfa cea fără de sânge. Acolo i s-a tăiat capul de către ostaşii ce-l căutau.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru şi Mărturisitorului Ioan, egumenul Mănăstirii Patalariei.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Salomeea mironosiţa, care cu pace s-a săvârşit.
Sf. SalomeeaSotie a lui Zebedeu şi mama a Sfinţilor Apostoli Iacob şi Ioan, Salomeea, al cărei nume evoca pacea, era rudenie cu Prea-Sfântă Maică a Domnului. Ea l-a urmat pe Mântuitorul pe tot parcursul predicii şi lucrării Lui. Într-o zi, neînţelegând adevăratul sens al misiunii Domnului et crezând că El a venit să întemeieze o împărăţie pământească, ea I-a cerut să acorde fiilor ei un loc de cinste. Hristos a îndreptat-o amintindu-i că cei care voir să fie părtaşi la slavă Lui trebuie mai înainte să bea din potirul Patimii Lui (cf. Matei 20, 20).
Arătând un curaj mai mare decât al uceniclor care l-au părăsit pe Domnul în timpul Patimilor, Salomeea a privit de departe crucificarea, împreuna cu Maica Domnului, cu Sfânta Maria Magdalena şi cu cealaltă Marie (Marcu 15, 40; Ioan 19, 25), şi, o dată sabatul trecut, ea a mers şi a cumpărat aromate pentru a îmalsama trupul lui Iisus (Marcu 16, 1). Şi cum Sfintele femei se întrebau cine ar putea să le ajute să mişte da la care acoperea mormântul, au văzut că acesta era deja deschis. Şi intrând înăuntru au văzut un înger îmbrăcat în alb ce le-a binevestit Învierea. Cutremurate şi speriate, ele au fugit de-acolo, fără să spună nimănui nimic, până când Maria Magdalena, revenind singura la mormânt, l-a văzut chiar pe Domnul, înviat.
