Acesta se trăgea din părţile Capadochiei şi slujea în oaste ca sutaş, pe când în Palestina cârmuia Ponţiu Pilat. Din porunca acestuia, a fost orânduit să slujească la Sfintele Patimi şi la Răstignirea cea de bună voie a Domnului Hristos, pentru mântuirea lumii. El este acela care L-a împuns pe Iisus cu suliţa în coastă şi tot el, cu ostaşii lui, a făcut de strajă după îngropare, la mormântul Domnului, până la Înviere.
Fiind martor la semnele ce s-au făcut la patima Lui Hristos, precum cutremurul, schimbarea soarelui în întuneric, strălucirea îngerului Învierii, s-a luminat în inima sa şi, împreună cu alţi doi ostaşi din ceata sa, a zis: „Cu adevărat, Fiul Lui Dumnezeu era Acesta”. Drept aceea, n-a primit arginţii de la iudei, ca să tăgăduiască Învierea, ci, lăsându-şi slujba, s-a întors în Capadochia şi a propovăduit, ca un Apostol, Învierea Lui Hristos.
Pentru fapta sa, Pilat a trimis ostaşi de i-au tăiat capul lui Longhin şi ducându-l la Ierusalim, acesta a aruncat Sfântul cap la gunoi, afară din cetate. După mulţi ani, unei femei oarbe, care nădăjduia leac la Sfintele locuri, i s-a arătat în vis Sfântul Longhin şi, spunându-i cine este, i-a arătat locul unde este capul său îngropat. Îndemnând-o să-l scoată de acolo, femeia a lucrat cu multă credinţă şi osârdie, a săpat cu mâinile ei şi scoţând capul Sfântului, i s-a tămăduit boala ochilor. Zidind biserică frumoasă în Capadochia, a aşezat acolo muceniceştile moaşte şi au fost izvoare de tămăduiri pentru toţi credincioşii.