Sfântul Apostol Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece apostoli şi a propovăduit pe Hristos în Siria, împreună cu Sfântul Apostol Filip, iar de la o vreme, a făcut lucrul Domnului, singur. Pe când propovăduia în Asia Mică, suferind bătăi, temniţă, loviri cu pietre, l-a întâlnit pe Sfântul Ioan, Apostolul cel iubit al Domnului şi întâlnirea aceasta a fost o duhovnicească mângâiere.
În Frigia, cetate plină de idoli, a deschis ochii cei trupeşti ai orbului Stahie, iar prin propovăduire şi Sfântul Botez, i-a deschis şi ochii cei sufleteşti. În India i-a luminat pe mulţi şi făcând biserici, le-a lăsat Evanghelia Sfântului Matei, pe care o purta cu el, tălmăcind-o în graiul lor. În Armenia cea Mare, tămăduind pe fiica împăratului de duhuri necurate, mulţi au crezut în Hristos, încât şi împăratul, cu toată casa lui, s-a botezat. Prin uneltirea fratelui acestuia, l-au prins pe Sfântul Apostol, l-au răstignit pe cruce, cu capul în jos, iar Sfântul, pe cruce fiind, îi sfătuia să cunoască adevărul şi să se întoarcă de la întuneric la lumină. La sfârşit, după mai multe chinuri, dregătorul a poruncit să i se taie capul.
După sfârşitul mucenicesc, cinstitul său trup a fost luat de credincioşi, care l-au pus într-o raclă de plumb şi l-au dus în cetatea Albana, iar sfintele lui moaşte, dând tămăduiri bolnavilor, au făcut ca mulţi necredincioşi să se întoarcă la Hristos. Slujitorii diavoleşti, mâniindu-se, au luat racla cu moaştele şi aruncând-o în mare, socoteau că se vor pierde. Împreună cu aceasta, au mai aruncat şi alte patru racle, cu moaştele altor Sfinţi Mucenici. În loc să se afunde, ele s-au făcut ca nişte luntrii, plutind pe apă, mai presus de fire, iar prin purtarea de grijă a Lui Dumnezeu, racla cu moaştele Sfântului Bartolomeu, a ajuns în insulele Lipare.
Descoperite de episcopul Agaton, acesta a mers, cu clerul şi cu poporul, la malul mării şi s-au umplut de mare bucurie. Racla dusă în biserică, făcea vindecări bolnavilor, cu mirul ce curgea din cinstitele moaşte. Pe vremea lui Teofil, luptătorul împotriva icoanelor, un om bogat, Sicard, din cetatea Venenda, pornindu-se din credinţa lui fierbinte în Sfântul Apostol, a tocmit nişte corăbieri să ia Sfintele Moaşte şi să le aducă la dânsul. Aici le-au pus în biserica cea mare, alcătuindu-se praznic luminat şi tot poporul l-a primit cu bucurie pe Apostolul Lui Hristos.
