Sfântul Ciprian a trăit în vremea împăratului Diocleţian (284 – 305), fiind de neam din Cartagina şi era filosof şi vrăjitor cumplit, propovăduind în Antiohia Siriei, în slujba păgânescului zeu Apolon. Având părinţi cu stare bună, Ciprian colindase toate locurile vestite în meşteşugul vrăjitoriei, desăvârşindu-se în toate tainele păcătoase ale magiei şi citirii în stele şi era căutat mai cu seamă pentru duşmănia lui faţă de creştini.
Tot în acea vreme trăia în Antiohia o fecioară creştină, numită Iustina, care s-a născut din părinţi păgâni. Auzind ea, vorbindu-se de Hristos, cerceta pe ascuns adunările creştinilor şi, lucrând Duhul Sfânt în inima sa, a crezut în Hristos. Aducând la credinţă pe tatăl ei şi pe mama sa, au primit cu toţii Sfântul Botez.
Când un tânăr de neam grec s-a aprins de dragoste pentru ea, dorind să o ia de soţie, aceasta s-a împotrivit fiindcă jurase să fie mireasa Lui Hristos. Atunci tânărul a alergat la Ciprian să-l ajute cu vrăjile lui, dar acesta de trei ori a încercat s-o întoarcă pe Iustina, care a rămas nestrămutată în hotărârea ei.
Văzându-şi neputinţa meşteşugului, pentru care atât se ostenise, Ciprian a împărţit averea săracilor şi, arzându-şi cărţile de vrăjitorie, a crezut în Domnul, botezându-se. Toată viaţa, de aici înainte şi-a închinat-o slujirii Lui Hristos, fiind făcut episcop în Cartagina şi ostenindu-se pentru răspândirea credinţei şi alinarea suferinţei săracilor.
Fiind prinşi, pe vremea prigoanei lui Diocleţian, atât Ciprian, cât şi Iustina, aduşi fiind în faţa stăpânitorului din Damasc, au fost bătuţi de moarte şi sfâşiaţi cu ghiare de fier. Neîncetând a mărturisi pe Hristos şi rămânând nevătămaţi, au fost trimişi în Nicomidia, înaintea împăratului şi li s-au tăiat capetele, la 2 octombrie 304, luând cununa mucenicilor.
