În anul 1863, părinţii ieroshimonahi Nifon şi Nectarie, fondatorii schitului Prodromul din Muntele Athos, aveau la inimă dorinţa şi evlavia pentru o sfântă icoană făcătoare de minuni, a Maicii Lui Dumnezeu. Aflându-se în oraşul Iaşi, au început a cerceta un zugrav mai iscusit şi cu viaţă plăcută Lui Dumnezeu, care să le zugrăvească icoana. Din pronie dumnezeiască au găsit un zugrav bătrân pe nume Iordache Nicolau.
Acesta mărturiseşte „Am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii Lui Dumnezeu, cu însuşi mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită în modul următor: După ce am isprăvit veşmintele după meşteşugul zugrăvelii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos, (...) dar m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul; şi aşa fiind, seara m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi sculându-mă să mă apuc mai cu deadinsul. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii Lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea să pot isprăvi sfânta Icoană. Şi când m-am dus să mă apuc de lucru, o! preaslăvite minuni ale Maicii Domnului! S-au arătat chipurile drese desăvârşit, precum se vede şi eu văzând această minune n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai a-mi da lustrul cuviincios, deşi cu greşeală am făcut aceasta ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei sfinte icoane.”
Nu este făcută dupa niciuna din icoanele făcătoare de minuni, ci după un nou plan al zugravului şi stă în strană în mijlocul bisericii atrăgând ochii tuturor şi nesăţioase priviri având, încredinţând pe fiecare privitor că nu este săvârşită de mână de om.
Să mulţumim şi să dăm slavă Lui Dumnezeu pentru această preaslăvită şi nouă minune, căzând înaintea acestei sfinte Icoane.
