Părintele Teofil Pârâian considera că oamenii plăcuţi Lui Dumnezeu sunt acei oameni care au venit în legătură cu Domnul Iisus Hristos şi pe care i-a scos în evidenţă. Sutaşul din Capernaum, este unul dintre cei plăcuţi Lui Dumnezeu.
Se spune în Sfânta Evanghelie că a intervenit la Domnul Hristos pentru servitorul său bolnav, ca să-l vindece. Pentru că se socotea nevrednic ca Domnul să intre în casa lui, L-a rugat ca această minune s-o facă de la depărtare. A spus către Mântuitorul: „Zi numai cu cuvântul şi se va face sănătos servitorul meu. Pentru că şi eu sunt om sub stăpânire şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te! şi se duce; altuia îi spun: Vino! Şi vine; şi îi spun slugii mele: Fă aceasta! Şi face”. Avea încredinţarea că, aşa cum în ordinea materială el poate să determine ceva prin cuvânt, tot aşa şi Domnul Hristos poate să determine ceva prin cuvântul Său, făcând o minune. Atunci Domnul Hristos, văzând credinţa lui, S-a minunat şi a zis „Nici în Israel n-am aflat atâta credinţă” şi l-a vindecat pe servitorul lui. Credinţa sutaşului a fost mai mare decât credinţa pe care a găsit-o între fii lui Israel.
Pe lângă credinţa în Mântuitor, a mai avut nădejde, pentru că nu se poate să ai credinţă şi să nu ai nădejde. Într-o vreme în care servitorii erau, dispreţuiţi de stăpânii lor, sutaşul şi-a unit credinţa cu iubirea, iar cu smerenia pe care o desprindem din cuvântul lui „Nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu”, dovedeşte patru virtuţi pe care trebuie să le aibă orice om ca să intre în împărăţia Lui Dumnezeu: Credinţa, Nădejdea, Iubirea şi Smerenia.