Fecioară de neam ales şi plină de averi pământeşti, era din insula Sicilia şi strălucea cu frumuseţea trupului, iar dragostea Lui Hristos era podoaba sufletului ei. Împărăţind păgânul Decius, iar Cvintian, fiind pus conducător al Siciliei, a pornit prigoană cumplită împotriva creştinilor. Conducătorul auzind de această fecioară că este creştină, cuprins de gânduri necurate, a poruncit să fie adusă la judecată. Pe drum, între ostaşi ea nu înceta să-l roage pe Hristos să o întărească ca să-şi mărturisească credinţa. Dusă în casa unei femei necredincioase, fecioara dorea mai bine să moară în chinuri, decât să se lepede de Hristos.
Drept aceea, a fost dusă înaintea lui Cvintian şi mărturisind pe Hristos, dregătorul a poruncit după alte chinuri, să i se taie amândoi sânii, cu toate că Sfânta îl mustra, zicând: ,,Nu te sfieşti, călăule, a tăia piept de femeie, pe care şi tu l-ai supt la maica ta?". Noaptea, Dumnezeu a vindecat-o, în temniţă prin arătarea Sfântului Apostol Petru. Scoasă iarăşi la judecată şi rămânând statornică în credinţă, au târât-o pe cioburi ascuţite, au ars-o cu cărbuni aprinşi şi au aruncat-o iar în temniţă, unde şi-a dat sufletul Lui Dumnezeu, luând cununa muceniciei.
