Cuviosul Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari Sfinţi pe care i-a avut pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor. Născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, primind la botez numele de Dumitru, din pruncie s-a dovedit purtător de Hristos. Niciodată nu lipsea de la biserică ci mereu se ruga şi asculta de părinţi.
Când avea şaisprezece ani, s-a făcut călugăr, cu numele de monahul David în aceeaşi mănăstire, iar după câţiva ani de aspră nevoinţă, se învredniceşte de harul preoţiei şi se retrage la Mănăstirea Sfântul Lavrentie, din comuna Vicovul de Sus. Apoi, fiind chemat de Duhul Sfânt la viaţă pustnicească, s-a făcut schimonah, schimbându-i-se numele din David în Daniil.
Aici s-a nevoit singur în neştiute osteneli duhovniceşti, mai întâi în preajma Mănăstirii Neamţ şi apoi pe valea pârâului Putna, într-o mică chilie săpată în piatră. După sfinţirea Mănăstirii Putna, Daniil Sihastrul s-a retras în preajma Mănăstirii Voroneţ, unde şi-a săpat chilie în piatră, sub stânca Şoimului. Aici se nevoieşte singur încă douăzeci de ani, crescând numeroşi ucenici şi făcând multe minuni de vindecare.
În 1488, odată cu zidirea bisericii Mănăstirii Voroneţ, coboară în obşte, având peste optzeci de ani şi ajunge egumen al acestei mănăstiri. Sfetnic, duhovnic al lui Ştefan cel Mare, rugător către Dumnezeu, Cuviosul Daniil a fost cinstit de popor ca Sfânt şi făcător de minuni.
