Pe cei şase Sfinţi Apostoli îi întâlnim pentru prima dată în Sfânta Scriptură, lucrând împreună cu marele Apostol Pavel, la întemeierea bisericii din Roma, dar şi în Tradiţia Bisericii, ca făcând parte din cei şaptezeci de Apostoli ai Domnului. Îi pomenim pentru osteneala lor şi pentru dumnezeiasca lor luptă de a duce mai departe lucrarea mântuirii şi Biserica Lui Hristos, după mutarea la cer a marilor Apostoli, cu fapta, cu cuvântul, cu minunile şi cu sângele lor.
Sfântul Stahie a fost aşezat episcop în Bizanţ de Sfântul Apostol Andrei şi a zidit, la Arghiropol, împreună cu dânsul, o biserică, în care adunându-i pe creştini, îi învăţa viaţa cea mântuitoare. Aşa, vieţuind şaisprezece ani, a răposat cu pace.
Amplie şi Urban, au fost puşi Apostoli tot de Sfântul Andrei: primul la Diospolis, iar Urban în Macedonia, dar fiind omorâţi pentru mărturisirea Lui Hristos şi-au dat fericitele lor suflete, Lui Dumnezeu.
Sfântul Narcis a fost pus episcop în Atena, Sfântul Apelie, în Iraclia, iar Sfântul Aristobul în Britania şi luminând lumea ca un alt soare, în diferite părţi ale creştinătăţii, şi-au luat fericitul sfârşit al ostenelilor cele multe.
