Sfântul Iacob şi-a petrecut viaţa sihăstrească din fragedă tinereţe făcându-se cu totul curat prin post şi prin multe pătimiri. Pentru viaţa lui virtuoasă a fost făcut episcop şi a suferit multe prigoane din pricină că se opunea luptătorilor împotriva Sfintelor Icoane. În timpul acestor prigoane, pătimind cu răbdare şi luptându-se cu foamea şi cu setea şi-a dat duhul, luând cununa biruinţei.
Cel între Sfinţi părintele Toma a fost hirotonit mai întâi diacon al Bisericii celei Mari şi a fost făcut sachelar de către cuviosul Ioan Postitorul. După moartea acestuia, urmaşul său pe scaunul arhieresc a fost Sfântul Toma, care a rămas pe scaunul patriarhal timp de trei ani şi nouă luni. Luptând mult împotriva eresurilor şi întărind dogmele ortodoxe împotriva acestora, a păstorit bine turma sa şi apoi a adormit în pace.