Acesta avea ca patrie Sevastopolul Palestinei şi auzind de Bunavestire a Lui Hristos şi-a lăsat părinţii şi rudele, apropiindu-se de Sfântul Apostol Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu. Aflându-l şi pe Sfântul Apostol Pavel, l-a urmat şi pe el, ostenindu-se împreună la propovăduirea cuvântului şi răbdând bărbăteşte toate primejdiile.
A străbătut multe ţări, propovăduind pe Hristos, nu numai cu dânşii, dar şi singur, având călător cu sine pe Îngerul Lui Dumnezeu, care-l întărea şi-i spune dinainte cele ce aveau să i se întâmple. Suferind pretutindeni legături şi bătăi, pătimea cu bărbăţie, pentru Domnul său. Odată, fiind chinuit de foame, în temniţă, o mână nevăzută, i-a adus pâine şi l-a întărit aşa de mult încât socotea chinurile ca un nimic. I-au strujit trupul cu unghii de fier, dar sângele lui a îmbălsămat văzduhul cu mir ca un nor de bună mireasmă. A fost aruncat în foc şi dat fiarelor, dar una din ele, grăind omeneşte măririle Lui Hristos, i-a îngrozit pe toţi cei ce priveau. Aşa, săvârşindu-şi nevoinţa alergării sale, Sfântul a fost dus legat, de la Efes, în patria sa şi s-a sfârşit prin tăierea capului cu sabia, luând de la Hristos, cununa biruinţei.
