Aceste Sfinte au trăit în Italia, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Pistis care înseamnă credinţă, Elpis care înseamnă nădejde şi Agapi care înseamnă dragoste, erau fiicele unei văduve sărace, Sofia. Ele mărturiseau credinţa lor în Hristos şi creşteau în fiecare zi, în rugăciune şi în fapte bune. Aflându-se că sunt creştine, au fost chemate la scaunul împărătesc să-şi mărturisească credinţa, iar pe drum, mama lor le povăţuia să nu se lepede de Hristos, chiar cu preţul vieţii lor.
Aducând-o pe Pistis, iar ea mărturisind pe Hristos, au bătut-o cu toiege şi i-au tăiat sânii cu fier, dar în loc de sânge a curs lapte. După aceea, au întins-o pe un grătar ars în foc şi rămânând nevătămată, i-au tăiat capul. Sora ei, Elpis, a fost bătută cu vână de bou, aruncată în foc, spânzurată şi strujită cu unghii de fier, iar apoi, a fost cufundată într-o căldare cu smoală topită şi, prin minune izbăvindu-se, şi-a primit moartea, prin sabie. Agapi a fost spânzurată cu capul în jos şi nevătămată rămânând, după toate celelalte chinuri, a sfârşit tăindu-i-se capul.
Maica lor Sofia, plângând trei zile în urmă pe mormântul lor şi-a dat sufletul în mâna Domnului şi se roagă pentru noi.