Aceşti Sfinţi Mucenici au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Arian, ighemonul Tebaidei Egiptului. Printre creştinii prinşi şi duşi înaintea prigonitorului, se afla şi un creştin cu numele Apolonie, anagnost al bisericii. Când a fost ameninţat cu chinurile, s-a înspăimântat şi i-a dat patru galbeni lui Filimon, cântăreţul din fluier, ca să-i ia locul şi să aducă jertfe idolilor în locul lui. Acesta, îmbrăcând hainele lui Apolonie, a îmbrăcat şi credinţa în Hristos şi când a fost îndemnat să jertfească idolilor, a mărturisit că este creştin. Când ighemonul a poruncit să vină Filimon să cânte din fluier, atunci s-a aflat că el ţinea locul lui Apolonie şi prin rugăciune, a făcut să cadă ploaie peste toţi, Sfântul considerând că aceasta este apa botezului său.
Supuşi amândoi la chinuri felurite, au rămas neclintiţi în credinţă, iar prigonitorul a poruncit să li se taie capetele. Vindecat la ochi, în ziua în care au fost îngropaţi Sfinţii, acesta a crezut în minunea săvârşită şi s-a botezat, iar când împăratul a aflat că s-a făcut creştin, a trimis de l-a adus la el, l-a legat în lanţuri, i-a atârnat o piatră de gât şi l-a aruncat în mare. Moaştele Sfântului Arian, au fost aduse la uscat şi îngropate de slujitorii săi. Luând cununa muceniciei, Sfinţii se roagă pentru cei credincioşi, care aleargă cu credinţă la ei.