Pe vremea când împărăţea păgânul împărat Decius, pustiind Biserica Lui Hristos, a fost prins Sfântul Petru din oraşul Lampsac. Acesta era tânăr şi viteaz, cu duhul în credinţa creştină. Fiind adus la dregătorul Optimus şi silit să jertfească zeiţei Afrodita, tânărul n-a vrut să se supună ci a mărturisit că se închină numai Lui Hristos. Auzind acestea, dregătorul i-a zdrobit trupul cu legături, cu butuci şi cu roţi şi neputându-l despărţi de Hristos, i-a tăiat capul.
Sfinţii Pavel şi Andrei se trăgeau cu neamul din Mesopotamia şi erau ostaşi sub porunca aceluiaşi dregător cu care s-au dus la Atena. Acolo, erau prinşi în temniţă Dionisie şi Cristina şi au fost daţi în seama lor, ca să-i păzească. Ostaşii o sileau pe Sfântă, fiind frumoasă şi în vârstă de nuntă, ca să se desfrâneze. Ea nu s-a înduplecat şi s-a întâmplat ca în loc să fie biruită, să le schimbe gândul celor doi ostaşi, făcându-i să-l mărturisească pe Hristos. Drept aceea, şi ei şi Dionisie au fost ucişi şi îngropaţi de mulţimea pietrelor aruncate de popor asupra lor, iar Sfintei Cristina i s-a tăiat capul.
Sfinţii Iraclie, Paulin şi Venedim erau din Atena şi-i îndemnau pe păgâni să se întoarcă la Hristos, lăsând deşertăciunea idolilor. Fiind prinşi, au fost chinuiţi cumplit şi aruncaţi într-un cuptor aprins. Păziţi nevătămaţi, prin puterea Lui Dumnezeu li s-au tăiat capetele şi aşa au luat fericiţii cununa muceniciei.
