Acesta se trăgea cu neamul din Capadocia şi de mic a fost dat la şcoală ca să înveţe Sfintele Scripturi. La 20 de ani şi-a lăsat părinţii, casa, bogăţia şi toată lumea şi s-a făcut monah în mănăstirea Xirochipiului, care se afla la Constantinopol. Mai târziu a mers la mănăstirea ce se numea a lui Dalmat şi acolo s-a făcut schimnic. Având multă smerenie, a slujit în grădina mănăstirii 10 ani, iar după ce şi-a curăţit sufletul de toată patima, a ajuns făcător de minuni. Egumenul l-a făcut preot, iar după săvârşirea acestuia, cuviosul a fost făcut egumen şi arhimandrit şi a păstorit turma opt ani.
Când a ajuns împărat Leon Armeanul şi s-a început prigoana împotriva sfintelor icoane, l-a mustrat pe împărat fapt pentru care a fost supus la nenumărate chinuri. Închis într-o temniţă întunecoasă, nu primea nici pâine, nici apă, iar ucenicii auzind au mers la împărat spunându-i că se va face voia lui. Cum Sfântul nu putea să fie clintit în credinţă, împăratul s-a înfuriat şi l-a închis din nou în temniţă. Când Leon a fost omorât cu sabia, Sfântul a fost slobozit din temniţă şi găzduit la o femeie creştină care i-a slujit şapte ani. Chinul a continuat şi pe vremea împăratului Teofil, care continua lupta împotriva icoanelor.
Izgonit în insula Afusia, cuviosul a săpat într-o piatră şi şi-a făcut o chiliuţă mică şi îngustă, iar prin rugăciunea sa a scos apă şi a petrecut acolo 8 ani. După moartea împăratului şi-a luat iar mănăstirea, strălucind-o cu minunile, dar după trei ani s-a mutat la Domnul având vârsta de 70 de ani.
