Aceşti Sfinţi Mucenici ai Lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a lui Valerian, proconsulul Asiei. Carp era episcop, iar Papil, hirotonit diacon de către acesta. Siliţi să aducă jertfe la idoli şi mărturisind înaintea tuturor numele Domnului Iisus Hristos, ei au fost legaţi pe lângă cai, târâţi de la Tiatira până la Sardia şi acolo, spânzuraţi de un lemn şi strujiţi. Atunci şi Sfântul Agatodor, slugă fiind Sfinţilor şi urmând lor, s-a întărit cu dumnezeiescul înger şi a mărturisit pe Hristos. Pe el l-au spânzurat şi bătându-l cumplit cu toiege, şi-a dat duhul în mâinile Lui Dumnezeu.
Sfântul Carp fiind spânzurat, a râs şi întrebat de ce râde, a răspuns: „Am văzut mărirea Domnului meu şi m-am bucurat”. Pe Papil l-au legat de patru pari, l-au ridicat sus şi l-au împroşcat cu pietre, dar a rămas nevătămat. După aceea, fiind aduşi de faţă Sfinţii, împreună i-au tăvălit peste spini, în sus şi în jos, i-au bătut şi i-au dat fiarelor ca să-i mănânce, dar un leu, răcnind îi oprea pe chinuitori de la atâta răutate. Bătându-le cu piroane încălţăminte de fier în picioare, i-au aruncat în cuptor şi atunci Agatonica, sora Sfântului Papil, făcând rugăciune, a intrat şi ea cu dânşii.
Rămânând nevătămaţi, li s-au tăiat capetele cu sabia, luând cu toţii cununa muceniciei.
