Sfânta Tecla este cea dintâi muceniţă, care a pătimit pentru credinţa în Hristos şi a fost ucenica marelui Apostol Pavel. S-a născut în Iconia şi, la vârsta de 18 ani, a fost logodită cu un tânăr de neam bun, anume Tamir. Între alte daruri, Sfânta era de o mare frumuseţe trupească şi adunase multă învăţătură, pentru o tânără de vârsta ei. Pe la anul 45 după Hristos, când Apostolul Pavel a venit în Iconia, însoţit de Varnava, Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor, a îmbrăţişat noua credinţă. Înţelegând preţul fecioriei, s-a hotărât să-şi trăiască viaţa ca fecioară, în slujba Evangheliei Domnului.
Aflând părinţii de hotărârea fiicei lor, au început să o certe, să o chinuiască, bătând-o şi călcând-o în picioare. Logodnicul ei, neizbutind să schimbe credinţa fecioarei, a mers la dregătorul cetăţii să-i ceară să-l prindă pe Pavel şi să-l ţină în temniţă, pentru credinţa lui. Fiind în primejdie, Tecla şi-a părăsit familia şi a plecat în căutarea îndrumătorului său, care fusese izgonit din cetate şi se afla în Antiohia.
Aici, un tânăr desfrânat, văzându-i frumuseţea, a încercat să o tragă la păcat, dar neizbutind în planul său, a pârât-o la mai marele cetăţii că este creştină şi a cerut osândirea ei. Prinsă şi osândită, fecioara a fost dată la fiare, care în loc să o atace, îi lingeau picioarele. Văzând această minune, poporul striga: „Mare este Dumnezeul pe care-L cinsteşte Tecla” şi au slobozit-o, iar ea propovăduind prin multe locuri şi trăgând pe mulţi la credinţă, s-a dus în patria sa.
Petrecând într-un loc pustiu şi făcând multe minuni şi-a încheiat viaţa aceasta, trăind în pace, în rugăciune şi în pustnicie, până la nouăzeci de ani.
