Aceasta era fiica unui mare dregător al împărăţiei romanilor, Liciniu, iar numele dat ei era Penelope. Dorind să-şi păzească fiica de valul necurat al vieţii, Liciniu a zidit pentru ea un turn în afara zidurilor cetăţii, suind alături de ea şi treisprezece fecioare. Un bărbat cinstit şi înţelept o învăţa carte şi într-o zi când stătea de vorbă cu acesta, fata a căzut intrând pe fereastră un porumbel, purtând în cioc o ramură de măslin, pe care a lăsat-o pe masă.
La câteva clipe, a intrat un vultur, aducând în cioc o coroniţă de flori şi mai târziu un corb, care a dus în cioc un şarpe mic. Cerându-i învăţătorului său să-i tălmăcească cele întâmplate, acesta i-a spus: ,,Porumbelul însemnează firea ta cea blândă şi bună, înţelepciunea ta feciorească. Ramura de măslin este darul Lui Dumnezeu, care ţi se va da ţie prin Botez. Vulturul este biruinţa asupra patimilor şi ridicarea gândului tău la Dumnezeu. Cununa este răsplătirea ostenelilor tale, iar corbul,cu şarpele însemnează necazurile şi suferinţele ce vei avea de pătimit pentru Hristos".
Făcându-se mireasa Lui Hristos şi primind numele de Irina, a fost pusă la chinuri, dar a reuşit să-i aducă la credinţă pe părinţii săi şi pe toţi cei apropiaţi lor. Scăpând, prin minune de cumplite chinuri, Irina a plecat în cetatea Calinicon, unde l-a propovăduit fără odihnă pe Hristos. Călătorind prin multe locuri, la Efes şi-a întâlnit bătrânul dascăl şi tot aici s-a şi odihnit întru Domnul în ziua de 5 mai.
