Până la treizeci de ani, Domnul Hristos nu a început propovăduirea Sa, ci a vieţuit în Nazaret, câştigându-şi hrana din osteneala mâinilor, ca să ne înveţe pe noi a nu lenevi, nici a mânca
pâinea în zadar. Împlinindu-se vremea dumnezeieştii Lui arătări, a venit cuvântul Lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimiţându-l pe el ca să înceapă a boteza cu apă. I-a dat şi un semn, după care putea să-l cunoască pe Mesia, precum Botezătorul ne spune: ,,Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis mie: deasupra Căruia vei vedea Duhul, pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt".
Ascultând Ioan cuvântul Lui Dumnezeu, a venit în partea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei. Atunci, a venit şi Iisus din Galileea la Iordan, ca să se boteze de la dânsul. A venit la ape, ca să sfinţească firea apelor, a venit să se boteze, ca să ne gătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez. Ioan L-a cunoscut cu Duhul şi se apăra, zicând: ,,Eu am trebuinţă să mă botez de la Tine şi Tu vii la mine?", iar Domnul a zis: ,,Lasă acum, că aşa se cade nouă a împlini toată dreptatea".
Ieşind Domnul din râu, i s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger şi Duhul Lui Dumnezeu spre Domnul, Cel ce S-a botezat, S-a pogorât, la vedere ca un porumbel. Atunci, s-a auzit un glas din cer, zicând: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit". Aceluia se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor! Amin.
