Acesta a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi al lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. Mai întâi a fost păstor de oi şi însurat fiind, a avut o fiică, Irina, care a trăit în feciorie toată viaţa. Pentru sfinţenia vieţii lui, murindu-i soţia, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei şi a primit de la Dumnezeu darul tămăduirilor şi al minunilor.
În timp de secetă a adus pe pământ ploaie şi apoi a oprit necontenirea ploii. Prin rugăciune a potolit foametea făcând să se spargă grânarele unde era ascuns grâul. A prefăcut un şarpe în aur şi după ce l-a scăpat pe sărac de nevoi, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit revărsarea apelor, a dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate, a astupat prin puterea Sfântului Duh, gura celor care se mândreau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. Odată, o femeie i-a cerut o sumă de bani pe care i-o încredinţase fiicei lui, iar Sfântul a întrebat-o pe fiica lui, moartă fiind, unde a pus banii. L-a vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea şi a dat viaţă copilului unei femei.
Acestui Sfânt i se arătau îngerii şi îi slujeau la Sfânta Liturghie şi a făcut să izvorască pe neaşteptate undelemn în candelă.
Cârmuind bine turma ce i s-a încredinţat de la Dumnezeu, tămăduind şi făcând multe minuni, s-a mutat la cetatea şi petrecerea îngerilor, iar Sfintele lui Moaşte, se află în mare cinste, într-o raclă de preţ, în insula Corfu, până în ziua de astăzi.
