Acesta a fost etiopian cu neamul şi la faţă negricios, fiind slugă la cineva, care se afla într-o dregătorie. Pentru firea lui cea rea şi viaţa cea, în ascuns tâlhărească, stăpânul său, temându-se, l-a dezlegat din robie. Alături de tâlhari a fost pus vătaf peste ei. Pizmuind el pe un păstor care-l îndepărtase de lucrul cel rău, s-a hotărât să-l ucidă, şi luând sabia în dinţi şi hainele pe cap, a trecut Nilul înot. Păstorul, prinzând de veste, a fugit, iar Moise a înjunghiat patru berbeci şi înşirându-i pe o funie, a trecut iarăşi înot, pe malul celălalt.
Pe când, petrecea viaţa în tot felul de tâlhării şi ucideri, voia Lui Dumnezeu s-a arătat şi, văzându-şi păcatul până la fund, a plâns cu lacrimi amare. Alergând, la o mănăstire, s-a făcut monah, trăind în căinţă într-o chilie singuratică. Diavolul, văzând că pierde un asemenea tovarăş, s-a ridicat cu mare putere asupra lui şi a început să-l chinuie, trimiţându-i gânduri necurate, pofte ispititoare, încercând să-l tragă la obiceiul cel dintâi al vieţii lui destrăbălate. Ca să biruie ispita, vreme de şase ani s-a chinuit cu tărie, căpătând o pace din ce în ce mai mare; în unele dăţi, ieşea din chilia sa şi luând la şir chiliile bătrânilor, lua vasele de apă din ele şi le umplea de la un izvor depărtat şi aşa făcea toată noaptea, de se mirau sihaştrii cine este acela care le aduce apă.
Dându-se veste de viaţa lui îmbunătăţită, mulţi vroiau să vină la el, spre a afla cuvinte de zidire duhovnicească, dar el se ferea din calea lor, fugind de slava cea lumească. Petrecând în multe nevoinţe pustniceşti, Cuviosul a fost învrednicit cu rânduiala preoţească. Episcopul, voind să-l ispitească de este cu adevărat rob al Lui Hristos, le-a zis unor preoţi să-l alunge din altar. Moise, ieşind, a stat într-un loc depărtat şi, ocărându-se pe sine, îşi zicea: „Câine, bine ţi-au făcut, trup negru ce eşti! Dacă nu eşti vrednic, cum vrei a intra în altar?”, fapt ce l-a făcut pe episcop să zică: Cu adevărat, un om ca acesta vrednic este de darul Lui Dumnezeu.
Când a fost omorât de barbari, împreună cu încă şase călugări, s-a văzut pogorându-se din cer, şapte cununi luminoase. Aşa a plecat la Domnul, Cuviosul Moise şi a fost învrednicit să primească cununa slavei, stând în cortul drepţilor.
