Fericitul Daniel era din neamul lui David şi a fost în robie în Babilon, tânăr fiind, din porunca lui Nabucodonosor, ca zălog, împreună cu alţi tineri din neamul său. Pus la învăţătură, a deprins bine limba, scrierea şi toată ştiinţa din Babilon, dar n-a uitat învăţătura credinţei sfinte, pe care o învăţase de la părinţii săi. La sfârşitul învăţăturii, Daniel împreună cu alţi trei tineri iudei, Anania, Azaria şi Misail, au fost luaţi şi puşi dregători în slujba împărăţiei, pentru faptele lor bune.
Daniel a fost cinstit şi de alţi împăraţi din Babilon. Sub Baltazar împăratul, a păstrat acelaţi loc de cinste şi a tălmăcit multe vise proroceşti. Când Darius şi, apoi, Cirus împărăţeau în Babilon, Daniel a aflat încredere şi în faţa perşilor. Atunci a văzut în vis venirea Fiului Omului în slavă, arătată pe malurile râului Tigru, vis cu care Fericitul şi-a sfârşit cartea şi prorocia sa.
Tălmăcind vise proroceşti şi biruind cu credinţă multe primejdii, l-a descoperit pe Dumnezeu cel adevărat şi puterea Lui în mijlocul popoarelor păgâne, pline de idoli, vestindu-le cu peste cinci sute de ani mai înainte, timpul venirii Lui Mesia, Mântuitorul lumii.
