În zilele Sfinţilor Apostoli, după Înălţarea Domnului la cer şi după primirea Sfântului Duh, s-a simţit nevoia să se orânduiască biserici şi slujitori destoinici, atât pentru rugăciune, cât şi pentru gospodărirea darurilor ce se adunau pentru săraci. Spre împlinirea acestor trebuinţe, Sfinţii Apostoli au rânduit anumite case, în care să se propovăduiască cuvântul Lui Dumnezeu şi să se facă rugăciuni, dar au ales şi câţiva bărbaţi credincioşi şi vrednici, pe care i-au pus să privegheze ca împărţirea milosteniilor la săraci să se facă după dreptate şi după trebuinţă. Aceşti bărbaţi aleşi au fost sfinţiţi de către Apostoli, prin rugăciune şi prin puterea mâinilor, făcându-i pe ei diaconi.
Din Sfânta Scriptură şi din tradiţia bisericii, iată ce aflăm despre ei:
Sfântul Prohor a fost, mai întâi, însoţitor al Sfântului Apostol Petru, în călătoriile sale, pentru răspândirea credinţei în Hristos, împreună cu alţi ucenici şi a fost pus episcope al Nicomidiei, unde a păstorit până după adormirea Maicii Domnului. Începând de atunci, a fost, multă vreme, părtaş la ostenelile Sfântului Apostol Ioan şi surghiunit, cu acesta, în insula Patmos, unde s-a arătat de mare folos, la scrierea cărţilor acestuia. A fost ucis muceniceşte de păgâni, pe când se afla în Antiohia, în timpul propovăduirii sale.
Sfântul Nicanor a fost ucis în aceeaşi zi cu Sfântul Ştefan, ziua aceea fiind o zi de mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim, încât toţi creştinii, afară de Apostoli, s-au risipit prin Iudeea şi prin Samaria.
Sfântul Timon a fost episcope de Bosra, în Arabia şi propovăduind pe Hristos şi-a dat sufletul, fiind răstignit pe cruce.
Sfântul Parmena, şi-a împlinit slujba încredinţată lui şi a murit, tot de moarte mucenicească, fiind îngropat de Apostoli.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne izbăveşte pe noi!
