Acest fericit părinte s-a născut şi a crescut în Gorgotina, cetatea cea aleasă a Critului, din părinţi credincioşi şi iubitori de fapte bune. Pe vremea împărăţiei lui Constantin Copronim (741 – 775) văzând turma Lui Hristos că se strică de eresul luptătorilor împotriva icoanelor, a venit la Constantinopol şi a mărturisit cu îndrăzneală adevărul înaintea împăratului, mustrând fără de frică păgânătatea lui.
Aprinzându-se de mânie, acesta a poruncit ca Sfântul să fie chinuit cu cumplite chinuri, fără de omenie. În cele din urmă, legându-i picioarele cu ştreanguri, l-au târât prin tot târgul, iar un pescar, pornindu-se din îndemnare drăcească, a luat satârul şi tăind un picior din trupul Sfântului, puse capăt alergârii şi nevoinţei fericitului, care trecu astfel la cereştile lăcaşuri.
Cinstitele sale moaşte au fost aruncate la locul făcătorilor de rele, aflându-se multă vreme amestecate cu trupurile îngropate acolo. Din pronie dumnezeiască, doisprezece oameni îndrăciţi, adunaţi din multe părţi ale cetăţii, s-au dus acolo de parcă ar fi fost sfătuiţi. Aici au găsit cinstitul trup, zăcând fără de cinste şi atingându-se de dânsul în acel ceas s-au tămăduit, luând tămăduirea ca plată a aflării. Luându-l, l-au dus şi l-au îngropat la un loc sfinţit, ce se cheamă Crisis, întru slava Lui Hristos.
De la Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, ne-a rămas vestitul Canon de pocăinţă, ce se cinsteşte în Postul Mare.
