Ziua de marţi, 6 februarie, nu a fost deloc o zi a celor ”trei ceasuri rele” – cum se spune - ci o zi a bucuriei, a regăsirii / reîntâlnirii cu o Mare Doamnă a literaturii contemporane, pe numele său: NINA MARCU – autoare a ultmului său volum: ”Tango la geamandură” (475 de pagini), lansat în sala Marii Uniri din Palatul Culturii, în prezenţa unui mare număr de iubitori de carte, prieteni şi cunoscuţi ai scriitoarei. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa Anişoarei Ştefănuca – manager general al Centrului judeţean de cultură Prahova, sub egida căruia a apărut această carte (distribuită gratuit), Viorica Ilie – realizatorTVR, Vasilica Ilie – scriitoare şi poetă din Bucureşti, Maria Tănase – producător la Televiziunea Română, Jean Groşescu, cunoscut jurnalist şi poet ploieştean.

”Tango”-ul  Ninei Marcu se ”dansează” într-un oraş de provincie, unde un reputat jurnalist, Radu Munteanu, ajunge la spitalul de nebuni, datorită faptului că avusese curajul să scrie nasol despre un fost preşedinte al ţării. Aici el stă internat...zece ani, timp în care soţia îi vinde apartamentul, ia banii şi fuge în lume cu un alt bărbat. Mai mult nu spun, vă las pe dvs, cititorii, să savuraţi această captivantă carte

Nina Marcu nu este, însă la prima ”abatere” literară. Prima ei carte, scrisă pe vremea când activa la ”Gazeta de Prahova”, a fost, iniţial, un reportaj amplu despre Eroii Revoluţiei pentru ”Jurnalul Naţional”, dar pentru faptul că articolul a fost prea lung, i s-a sugerat să transforme materialul într-o carte, care trebuia să apară pe 22 Decembrie 2004. Avea doar cinci zile la dispoziţie, inclusiv nopţile, dar cartea a apărut la timp.

Primul roman serios, semnat Nina Marcu, s-a numit ”Cumpăna unei vieţi” – roman inspirat dintr-un fapt real petrecut în timpul războiului. A urmat, apoi, romanul ”Trăind clipa”(două volume), cel de-al doilea făcând furori inclusiv peste graniţă, prin faptul că acţiunea cărtii a pornit / s-a ”iţit” de la statuia lui Mihai Viteazul, întemeietorul Ploieştiului.

Acum, scriitoarea Nina Marcu lucrează la cel de-al doilea volum al ”Tango”-lui, carte despre care autoare spune: ”Dincolo de tot şi de toate, povestea ”Tango la geamandură” se cerea scrisă. Ca valurile mării care, din mijlocul necuprinderii albastre, se cer, mereu şi mereu, la mal. Scrie-mă, scrie-mă, scrie-mă, a ţipat vreo trei ani povestea asta în urchile şi în lăuntrurile, şi în eul meu.  Scrie-mă! Şi am scris-o. Ca să nu sfârşesc răpusă de strigătele ei. Am scris-o! E aici, în paginile acestui volum, dar şi în cele ale celui de-al doilea tom, la care scriu încă...”

Cine e, de fapt, Nina Marcu? Este doamna care, în 1992, abandona un serviciu lejer in reţeaua farmaceutică, decisă să intre, ”tropăind”, în lumea presei libere, aflată în plină expansiune. Primul pas a fost o scrisorică  de...intenţie către mine, director al săptămânalului ”Cheia succesului”, prin care dânsa îşi exprima dorinţa de a lucra la acest ziar, impresionată de faptul că era prima publicaţie din Prahova realizată pe computer, bla,bla,bla...Fireşte, mi-am dat imediat acordul.

La poarta ”succesului” au bătut multe alte condeie talentate, dornice să devină jurnalişti adevăraţi, liberi şi independenţi: Daniel Lazăr, Bogdan Stoica, Cristina Tăsică-Iancu, Ion Teleanu, Simona Uţă, Florin Matei, Neli Dincă, Eugen Ionică, Marcel Stavre, Mădălin Neacşu, Cătălin Stoica ş.a. Numai că Nina, cu firea ei vulcanică, a căutat mereu altceva. După încă o escală la ziarul ”Ploieştii”, a continuat cu ”Muntenia Telegraf”, Jurnalul de Prahova”, ”Gazeta de Prahova”..., după care a ”zburat„ spre Capitală: ”Naţional”, ”Evenimentul zilei”, ”Jurnalul Naţional”, ”Independentul”, ”Lumea satului”, ”Express Magazin”, ”Formula As” ş.a. Scrisul la ziare nu a mulţumit-o, visul său era să ajungă scriitoare! După ce câştigase cîteva concursuri literare naţionale, cineva i-a băgat în cap că scrie precum Camil Petrescu şi Mircea Eliade. Daca esta aşa sau nu, rămâne să apreciaţi dumneavoastră, cititorii acestor rînduri.