Se folosesc în reconstrucţia sânilor după accidente, după extirparea tumorilor mamare sau ca metodă pur estetică, de mărire a volumului sânilor. Însă, implanturile mamare nu sunt lipsite de riscuri.

În funcţie de substanţa pe care o conţin, de modalitatea de implantare şi de reacţia fiecărui organism în parte, implanturile mamare pot fi bine tolerate sau, din contră, pot produce probleme grave de sănătate. În toată această ecuaţie contează şi stilul de viaţă al persoanei care poartă astfel de implanturi. Ea ar trebui să-şi ajusteze activităţile astfel încât să prevină complicaţiile ce pot apărea în urma operaţiilor de protezare mamară.

Implanturile mamare folosite cel mai des sunt cele umplute cu ser fiziologic şi cele cu silicon. Primele au o valvă care se poate deteriora, iar serul fiziologic se poate împrăştia în organism. Nu creează probleme de sănătate, fiindcă serul este compatibil cu organismul şi asimilat în întregime, dar se pierde forma sânilor. Statisticile arată că între 10 şi 20% din femeile care poartă implanturi mamare umplute cu ser fiziologic sunt în situaţia în care trebuie să le înlocuiască pentru că serul se absoarbe, iar sânii îşi pierd fermitatea. Soluţia este înlocuirea implantului, fiindcă nu se poate reumple.

În cazul implanturilor cu silicon, substanţă care, de asemenea, nu este periculoasă pentru organism, există un alt risc, ce ţine de gradul de coezivitate al gelului siliconic. Potrivit specialiştilor, există trei grade de coezivitate ale siliconului medical cu care sunt umplute implanturile mamare. În cazul în care învelişul implantului se sparge şi siliconul de umplere are gradul cel mai mic de coezivitate, el poate migra în organism.

Iar gelul siliconic, deşi nu este toxic, se poate infiltra în muşchi şi poate produce inflamaţii locale care creează durere. În astfel de cazuri, destul de rare, este necesară o intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea muşchiului afectat şi pentru reconstruirea sânului. În schimb, dacă implantul are gradele doi sau trei de coezivitate, gelul rămâne ferm şi nu se împrăştie. Indiferent de tip, umplute cu silicon sau cu ser fiziologic, implanturile se pot deplasa şi, mai ales dacă sunt grele, pot conduce la ptoză, adică la „sâni căzuţi". Pentru corectarea ptozei este nevoie de chirurgie estetică.

Corpul le poate respinge

Chiar dacă materialele din care sunt confecţionate implanturile mamare sunt testate şi sunt considerate sigure medical, există şi persoane mai sensibile care dezvoltă în timp o reacţie de respingere a protezei mamare. În această situaţie, implantul poate fi izolat, în timp, de restul corpului, organismul construind în jurul acestuia un strat de ţesut conjunctiv-fibros asemănător unei capsule.

Dacă implantul nu este bine tolerat de organism, se formează depuneri de calciu, respectiva capsulă se strânge şi începe să forţeze implantul. Fenomenul se numeşte contractură capsulară, iar femeile resimt durere şi pot observa schimbări de formă şi de duritate a sânilor. Aspectul acestora devine nenatural. Dacă simptomele sunt severe, medicii recomandă scoaterea implanturilor printr-o intervenţie chirurgicală de corecţie.

Tumorile mamare, mai greu de diagnosticat

Implanturile pot face dificilă depistarea cancerului de sân la mamografie, fiindcă proteza poate ascunde anumite părţi de ţesut mai dur. Mai mult, faptul că sânul este presat în timpul investigaţiei implică imprimarea unei presiuni asupra implantului, de aceea medicul trebuie avertizat cu privire la existenţa protezelor. În acest fel, el va şti că trebuie să folosească tehnici care să diminueze riscul spargerii lor. În cazul în care există suspiciuni legate de tumori la nivelul sânilor, se recomandă scoaterea protezelor pentru o mai bună diagnosticare.

Un tip mai rar întâlnit de cancer, numit limfom anaplastic al celulelor mari (ALCL), din categoria limfoamelor non-Hodgkin, ar putea fi favorizat de implanturile mamare, avertizează specialiştii americani. Literatura de specialitate înregistrează, în America, 34 de cazuri de cancer ALCL la femeile care şi-au pus implanturi mamare între 1997 şi 2010. Această formă de cancer a fost diagnosticată atât la femeile care purtau proteze cu gel siliconic, cât şi la cele cu soluţie salină.

De aceea, Autoritatea Americană pentru Reglementarea Medicamentelor şi Alimentelor (FDA) recomandă medicilor monitorizarea atentă a femeilor care au proteze mamare. Potrivit raportului oficial al FDA, celulele canceroase ALCL se localizează în preajma implanturilor, deşi la persoanele care nu au proteze mamare, ele se localizează în alte părţi ale corpului, precum nodulii limfatici şi la nivelul pielii.

În luna iunie a anului 2011, autoritatea de reglementare a medicamentelor, dispozitivelor medicale şi alimentelor din Statele Unite (Food and Drug Administration - FDA) a afirmat într-un raport oficial că implanturile mamare sunt sigure, dar trebuie înlocuite la fiecare 10 ani pentru a evita complicaţiile. Raportul avertizează că măcar 20% din femeile care au apelat la această operaţie din motive strict estetice trebuie să se opereze din nou după zece ani, complicaţiile cel mai des observate fiind întărirea ţesuturilor în jurul implantului, apariţia unor asimetrii, a durerilor, a unor infecţii şi chiar ruptura sacului cu silicon.

Provenienţa contează

Femei din întreaga lume s-au transformat în victime după ce au suportat intervenţii chirurgicale de protezare a sânilor cu implanturi produse în Franţa, cu silicon industrial, destinat umplerii saltelelor şi distribuite în peste 60 de ţări din lume. Se estimează că protezele produse de compania franceză Poly Implant Prothese, PIP, sunt purtate de peste 42.000 de britanice, de peste 30.000 de franţuzoaice, de 9.000 de australience, de 4.000 de italience şi de 25.000 de brazilience. Specialiştii recomandă tuturor femeilor care ştiu că poartă implanturi PIP să şi le scoată din cauza riscurilor mari de ruptură date de faptul că gelul pe care îl conţin ar putea fi coroziv pentru sacul protezei şi, din cauză că siliconul este industrial, ar putea produce cancer mamar.