La invitatia dnei Cornelia Gheorghiu PFA, am însoţit un grup de 40 de turişti ploieşteni, format din membri ai Clubului de goblen de la Palatul Culturii (initiatori: dna Laura Matei şi Jean Ioniţă), alături de un grup de cadre medicale, condus de dna Marcela Ciolan.
Îmbarcaţi într-un modern autocar, avându-l ca şofer pe tânărul Florin Şerban, de la firma de transport Totpol Srl, excursia a avut ca ţintă un traseu inedit: Târgovişte-Ştefăneşti-Mioveni-Goleşti, cu obiective turistice cultural-istorice şi religioase binecunoscute.
Primul popas a fost la catedrala şi mitropolia din Târgovişte, după care am intrat pe tărâmuri argeşene, judeţ comparat de cineva cu o carte de istorie, un album de cultură şi artă, în care sunt încă vii mărturiile meşterilor de odinoară şi respectul localnicilor de a păstra şi valorifica patrimoniul lăsat de înaintaşii lor:
- Complexul muzeal “Florica” din oraşul Ştefăneşti – reşedinţa Brătienilor şi biserica de pe domeniul care adăposteşte mormintele familiei Brătianu. O moştenire materială şi spirituală pe care Brătienii au încorporat-o în civilizaţia şi spiritualitatea românească. Tezaurizarea unei asemenea experienţe de muncă şi luptă pilduitoare în cele mai importante compartimente ale societăţii: social, politic, diplomatic, cultural, plasează Centrul de cultură Brătianu pe harta monumentelor istorice renumite din România;
- Catedrala “Sf.Petru şi Pavel” din Mioveni - oraş modern cu vreo 50000 de locuitori - lăcaş sfânt impresionant, copie mai mică a celebrei catedrale din Sofia, unde parohul Puiu Andrei Diaconescu, consilier pe probleme sociale din localitate, a acceptat să facă o fotografie cu grupul nostru, chiar în faţa catedralei. Nu înainte de afla că ridicarea acestei biserici - care are o înălţime de 40m şi 60m lăţime - a durat 20 de ani, sfinţirea ei având loc la 1 iulie 2012.
- Cula Racoviţă - muzeu etnografic realizat de prof. Constantin Năstase, care ne-a onorat cu prezenţa sa. Deşi are aproape 102 ani, domnia sa, fost general al Armatei Române, scăpat prin minune de la măcelul de Cotul Donului din noiembrie 1942, ne-a condus, alături de fiul său, prin excepţionalul muzeu cu trei etaje, explicându-ne, cu lux de amănunte, momente din tumultoasa sa viaţă, în care a strâns – asemenea regretatului prof.ploieştean Nicolae Simache - peste 2000 de piese de muzeu, multe dintre ele fiind exponate.
Ultimul popas a fost pe domeniul familiei Golescu, devenit complex muzeal, extins pe vreo 14ha, structurat pe mai multe secţiuni, denumit “Muzeul Pomiculturii şi Viticulturii”, al treilea ca reprezentare naţională şi întâiul dedicat ocupaţiilor poporului român, unicul din Europa aflat în aer liber. Aici am remarcat, îndeosebi, prima şcoală slobodă obştească în limba română din Ţara Românească, iniţiată de Dinicu Golescu, dar şi câteva săli distincte dedicate mişcării revoluţionare a lui Tudor Vladimirescu din 1821. De asemenea, ne-au fost prezentate şi cele peste 30 de gospodării complexe, reprezentând principalele zone viticole şi pomicole din România, printre care câteva şi din Prahova.
Când s-a lăsat seara, frigul şi ploaia am pornit spre casă, luând cu noi amintiri de neuitat, dar şi dorinţa de a reveni, şi cu altă ocazie, pe aceste locuri minunate, încărcate de istorie.
