Viaţa l-a pus la pământ, oferindu-i o copilărie care prevedea viitorul unui om distrus, dar pentru el a existat o singură opţiune: cea a victoriei! Campionul poveştii noastre este Cristian Zamfir, un adolescent, în vârstă de 16 ani, pe care l-am întâlnit la Centrul de tip familial din Secăria.
Născut la Drajna, într-o familie care în loc de dragoste şi educaţie i-a oferit doar neajunsuri, amintiri care încă-i sunt o rană deschisă şi care l-a privat de dreptul la şcoală, Cristi avea să ajungă la vârsta de 11 ani la casa de băieţi din Secăria. A murit şi a renăscut, în acelaşi timp. Despărţirea de familia biologică, aşa cum era ea, n-avea cum să nu-şi pună amprenta asupra sufletului său. Însă, noul mediu i-a deschis lui Cristi o altă viziune despre copilărie, despre armonie, despre…viaţă.
A făcut cunoştinţă cu şcoala, iar ceea ce alţii învaţă în opt ani, el a asimilat în numai patru. A dat examenul de admitere la liceu odată cu cei din generaţia lui, iar acum este elev, în clasa a X-a, la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati“ din Câmpina, la profil sportiv, specializarea rugby. Spre clasa cu profil vocaţional a mers la îndrumarea profesorului de sport din Secăria, care i-a văzut potenţialul fizic, completat de seriozitate şi multă muncă. Şi pentru că a prins „gustul“ victoriei, Cristi marchează, acum, eseu după eseu atât pe teren, cât şi în activitatea didactică. La echipa de rugby „Lupii Cornu“, unde este legitimat, tânărul este titular şi, totodată, căpitanul echipei, iar la şcoală este şeful clasei şi se luptă şi pentru podiumul la învăţătură, fiind devansat doar de un coleg.
După cele două ore zilnice de antrenament, urmate de pregătirea pentru şcoală, Cristi nu iroseşte niciun moment din timpul său liber. Până la vârsta de 11 ani a pierdut prea multe. Nu mai vrea şi nu-şi mai permite acest lucru. Îi place să citească, iar Limba şi literatura română este materia preferată.
Nu-l îngrijorează faptul că se apropie de vârsta majoratului, un stres pe care-l au mulţi dintre copiii din casele de plasament care la 18 ani se văd nevoiţi să plece din astfel de centre dacă nu mai sunt încadraţi într-o formă de învăţământ. El ştie că poate şi-şi doreşte să continue studiile. Un exemplu de ambiţie, de forţă fizică şi psihică, de seriozitate, dar şi de optimism…Atitudinea unui adevărat campion!
Cu toate acestea, lui Cristi îi lipseşte susţinerea financiară. Banii de cheltuială lunari pe care-i asigură statul pentru fiecare copil din centrele de plasament sunt de numai 28 lei/lună. Pentru unii insuficienţi chiar şi pentru o singură zi, darămite pentru o lună. Iar sportul de performanţă, aşa cum ştim cu toţii, presupune o serie de cheltuieli. Pe unele i le-au acoperit asistenţii maternali de la Secăria din propriile salarii, pe altele Federaţia Română de Rugby. Însă echipamentul, vitaminele şi asigurarea lunară de 50 de lei pentru fondul echipei presupun un efort mult prea mare şi pentru Cristi, dar şi pentru cei care i-au devenit a doua familie. Nu cere şi nici nu se plânge. Ştie doar să lupte, aşa cum face de cinci ani încoace. Însă sunt piedici pe care, momentan, nu le poate depăşi singur.
Iar un astfel de campion, pentru care cel mai important eseu „marcat“ este cel al vieţii, merită tot respectul şi sprijinul nostru. Este o lecţie pentru mulţi dintre noi, cei care ne plângem că nu ne permitem lucruri materiale şi care, de fapt, n-au nicio valoare, dar şi pentru copiii noştri pe care mulţi dintre noi i-am învăţat să primească totul de-a gata şi mai puţin să lupte pentru ceea ce-şi doresc.
O familie, un altfel de mediu, o şansă spre o nouă viaţă
Cristi Zamfir este un exemplu şi pentru fratele său, Georgian, care se află, în prezent, la Câmpina, dar şi pentru „fraţii“ din centrul de la Secăria. „Sunt copii cu vârste între 8 şi 17 ani, cărora încercăm să le oferim tot ceea ce putem şi ce ştim. Nu facem diferenţa între ei şi fiica noastră care are 18 ani. Mâncăm la aceeaşi masă, petrecem împreună, muncim împreună. Încercăm să suplinim ceea ce n-au avut în familiile biologice şi să le închidem rănile sufleteşti…Alea dor cel mai tare. Sunt copii care refuză să le vorbească părinţilor atunci când îi sună sau să-i revadă“, ne-a povestit Nicolae Bran, cel care de 14 ani este asistent maternal la Secăria.
Îi place ceea ce a ales să facă şi este mândru atunci când vede că a reuşit să modeleze frumos încă un caracter. Copiii îl respectă, aşa cum o fac şi cu ceilalţi asistenţi maternali din centru, şi nu ezită să vină în vizită la „mama“ şi la „tata“ atunci când ies din sistem. Unii au revenit chiar în postura de voluntari, pentru că vor să întoarcă într-un fel sau altul şansa pe care au avut-o ei.
Şi, bineînţeles, ca fiecare dintre noi, atât copiii, cât şi asistenţii maternali îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Adulţii speră să le aducă două aspiratoare care să le uşureze munca în cele două case unde sunt crescuţi copiii, două mese pentru zece persoane, astfel încât să nu mai stea înghesuiţi sau să mănânce pe rând, iar pentru copii orice atenţie este binevenită, de la haine până la DVD-uri cu desene, filme, articole sportive sau cărţi de citit. „Mă bucur că ăştia mici ai noştri nu sunt cu calculatoarele. Lor le place să alerge, să se joace pe-afară. Sportul este baza aici“, ne-a mai spus Nicolae Bran.
Împreună, le putem face cele mai frumoase Sărbători campionului Cristian Zamfir, dar şi celor 15 „fraţi“ ai lui şi celor care au ales să fie, de profesie, „mamă“ şi „tată“.
Cei care doresc să fie Moş Crăciun în această poveste, îl pot contacta pe Cristi Minculescu, coordonatorul Grupului „Pentru Tine“, la numărul de telefon – 0726.279.537 sau pot lăsa mesaje pe pagina de facebook a grupului, care este una publică.
Text: Liliana Maxim Minculescu
Foto: Cristi Minculescu şi facebook Cristian Zamfir