Dna Dorina Florea a postat, recent, pe facebook un delicat reproş adus acelora care au scris în presa timpului despre statuia regelui dac Decebal la Cazane – cea mai mare sculptură în piatră din Europa. Reproşul constă în faptul că, în acele consemnări, nu s-a menţionat decât numele finanţatorului, respectiv omul de afaceri român Iosif Constantin Drăgan şi nu s-a scris mai nimic despre sculptorul Florin Cotarcea, cel care a făcut prima schiţă pe hârtie a basorelefului, el fiind şi cel care a lucrat, timp de 10 ani, la realizarea sculpturii într-o stâncă, alături de o echipă de alpinişti, formată din Gheorghe şi Ion Predoni, Robert Torok, Robert Negoiţescu, Mircea Furlan, Marian Bebe Pastiu, Pavel Boroancă, Dorin Băleanu, Petre Niţu, Ion Cristinel Kiss, plus mecanicul Rudolf Cocic şi paznicul  Petru Roşu. “ Florin Cotarcea ( foto) este contemporan cu noi si acum munceşte în Germania, ca montator schele metalice. A vândut turiştilor o mulţime de statuiete ale regelui Decebal, fără ca aceştia să bănuiască măcar că l-au avut în faţă pe adevăratul proiectant şi constructor al imensei statui de la gurile Dunării”, mai noteaza doamna Florea.

Eu, ca unul care am scris în mai multe publicaţii despre statuia lui Decebal, reiau, pe scurt, ce am scris, informaţiile fiind culese de pe google:

Ideea construirii acestui basorelief i-a aparţinut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, şi a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpinişti să îl termine, realizarea lui costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. În comparaţie cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpinişti, chipul regelui Decebal s-a desfăşurat pe timp de zece ani şi 12 persoane au lucrat la realizarea lui.

Executarea acestei lucrări s-a desfăşurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălţimi, căldură şi vipere. Pe pontonul din golful Mraconia unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.

Practic, lucrarea a început în vara anului 1994, cu defrişarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curăţarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viaţa oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca şi cu saci de 40-50 de kilograme în spinare. Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două staţii de emisie-recepţie. De la baza stâncii până la schelă, alpiniştii-sculptori trebuia să se caţere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 şi de la 13,30 până la 19,30. Lucrările s-au desfăşurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operaţiune la fel de grea şi riscantă a fost cea de manevrare a schelelor. Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpinişti au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, şpiţul şi barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condiţiile de lucru aproape insuportabile.

Din cauza acestor condiţii dificile de lucru au avut loc şi câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câţiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susţinere de pe cablul de susţinere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniştii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpinişti a fost muşcat de o viperă ascunsă într-un punct de susţinere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.

Ca urmare a trepidaţiilor, dar şi a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălţime de şapte metri) s-a fisurat şi era în pericol să se desprindă şi să cadă. S-a renunţat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranţă. Nasul regelui a fost remodelat şi întărit cu armătură de fier şi ciment. Construcţia chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.

Chiar în faţa basoreliefului, dar pe malul sârbesc, se găseşte de aproape 2000 ani o placă memorială antică ("Tabula Traiana"), având 4 metri lungime şi 1,75 metri înălţime, monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marşul trupelor imperiale romane spre Dacia şi a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în Războiul din 105-106, dar şi finalizarea drumului militar roman al lui Traian.

Sub capul lui Decebal a fost săpată în stâncă o inscripţie în latină: „DECEBAL REX - DRAGAN FECIT” ("Regele Decebal - făcută de Iosif Constantin Drăgan)
Prin modelarea acestui chip în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să şi demonstreze contribuţia românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componenţa sa daco-tracă.