În şaua masivului Caraiman din Munţii Bucegi, pe marginea abruptului către Valea Seacă, se înalţă, maiestuoasă, Crucea Caraiman, mărturia unui veac de istorie, declarată  monument istoric. Crucea care a fost construită între 1926 şi 1928, pentru a cinsti memoria românilor care au murit în Primul Război Mondial. Este cea mai înaltă Cruce din lume amplasată pe un vârf montan (2291m), experţii Guinnes introducând-o în Cartea Recordurilor.

Monumentul a fost realizat prin grija Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ai României, “întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial, 1916-1918, pentru apărarea patriei”, aşa cum stă scris pe placa comemorativă fixată pe partea nordică a soclului.

Pentru construcţia monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului, deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2.325 de metri), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou.

Crucea propriu-zisă are o înălţime de 28m şi este executată din profile de oţel, fiind montată pe un soclu din beton armat placat cu piatră, înalt de 8 metri. Lăţimea stâlpului vertical este de 2 metri, lungimea braţelor orizontale până în axul stâlpului este de 7 metri, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 metri.

Iniţial, crucea a fost construită direct în stâncă, soclul fiind clădit în 1930, după inaugurarea oficială din 14 septembrie 1928 – ziua celei mai vechi şi importante dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci.

În documentele Arhivelor Naţionale ale României, monumentul ce străjuieşte oraşul Buşteni are mai multe denumiri. Cea oficială este e ”Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-a păstrat, încă din anul 1933, titlul de ”Crucea de pe Caraiman“. De asemenea, tot din aceste documente, se  atestă realizatorii structurii metalice: Direcţia de Poduri din cadrul Direcţiei Generale CFR şi secţiile L1 şi L5 Sinaia. Proiectanţii Crucii au fost inginerii români Teofil Revici şi Alfred Pilder, iar dirigintele de şantier a fost Nicu Stănescu. Proiectul ansamblului a fost realizat de arhitecţii Constantin Procopiu şi Georges Cristinel.

Ridicarea efectivă a Crucii a fost realizată de către Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizat şi un număr mare de tineri. Sculele, lemnul, piesele metalice componente, precum şi alte materiale necesare au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni. De aici, o parte dintre traversele metalice a fost transportată de care cu boi pe ruta Buşteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman, iar restul materialelor, cu funicularul Fabricii de Hârtie Buşteni (acum dispărută!). Funicularul a transportat piesele pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel – pe Platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu caii şi măgarii până în Vârful Caraiman. Mai mult, deoarece drumul era anevoios, iar numărul căruţelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziţionarea mai multor căruţe.

În anul 1939, Crucea a fost racordată la sistemul energetic naţional, sursa fiind staţia de la Coştila, legătura făcându-se printr-un cablu subteran, aflat într-o încăpere din interiorul soclului, unde se găsea un generator de energie electrică ce alimenta cele 120 de becuri de 500w de pe conturul Crucii. Până la instalarea regimului comunist, Crucea era aprinsă în noaptea de Sfânta Maria Mare (15 august), dar şi de Înălţarea Domnului (sărbătoare cu dată variabilă, la 40 de zile după Învierea Domnului.

În perioada regimului comunist, monumentul din Bucegi a fost în planul unor schimbări dramatice. Un primar obedient regimului a dorit să taie braţele Crucii, iar în vârful coloanei rămase să monteze o stea roşie, semnul universal al regimului totalitar comunist.

După 1990, s-a montat o instalaţie electrică, Crucea fiind din nou iluminată. Din păcate, instalaţia electrică a fost vandalizată în numeroase rânduri de către unii turişti, care s-au căţărat pe Cruce şi au spart becurile.

În anul 2003, instalaţia care lumina monumentul s-a defectat. Pentru repararea instalaţiei electrice, au lucrat echipe de salvamontişti care au fost nevoite să transporte în vârful muntelui sute de kilograme de materiale, în ciuda vântului şi a temperaturilor scăzute. Instalaţia a fost repusă în funcţiune în decembrie 2004 şi a fost racordată la sursa de energie electrică a oraşului Buşteni.

Monumentul Eroilor-Cruce de pe Masivul Caraiman a trecut, în luna martie 2016, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale pentru a fi reabilitat, informează un comunicat de presă al MApN.

Astfel, reabilitată cu fonduri din bugetul MApN, Crucea de pe Caraiman va fi gata până la 1 Decembrie 2018, când se va sărbători un secol de la înfăptuirea Marii Uniri.