A fost rezolvată problema nodului gordian legată de candidatura la şefia PSD-ului.

Pe modelul mercurului, toate candidaturile depuse pentru funcţia de preşedinte al PSD-ului s-au adunat şi au rezultat într-una singură- cea a lui Liviu Dragnea.

Probabil că ar fi fost mai simplu ca toată povestea asta să se încheie înainte de a începe, însă, de dragul show-ului mediatic şi de dragul spectacolului politic, PSD-ul a regizat un set de paşi artistici, spectaculoşi spre unicul deznodământ, care, atunci când vine vorba de codul intern al social democraţilor, nu a fost niciodată altul decât al unei dictaturi oligarhice menţinută de cel puţin 25 de ani de când există această formaţiune politică.

Ion Iliescu, paterfamilias şi creierul întregului spectru politic românesc postdecembrist, într-unul dintre binecunoscutele-i şi antologicele-i momente de “iritare politică dogmatică”, spunea zilele trecute că metoda de descentralizare şi deconcentrare a votului dinspre capii structurilor de partid locale şi naţionale spre fiecare membru nominal al partidului reprezintă “o metodă ceauşistă” complet nepotrivită şi păguboasă pentru imaginea şi capacitarea puterii politice în sânul polului social democrat.

Este de-a dreptul o ironie a sorţii ca cel care a gândit şi a născut întreaga structură politică pe care se bazează actualul sistem politic românesc, omul plămădit şi copt în vatra roşie a comunismului, să se simtă lezat şi să reclame ca pe un pericol şi o completă anomalie tocmai setul de reguli şi proceduri pe care s-a bazat sistemul politic ceauşist ca fiind tendinţa şi mentalitatea liderilor PSD.

Iar faptul că Liviu Dragnea, unicul candidat actual al PSD-ului, este anchetat judiciar într-un dosar de corupţie la nivel politic vine cu prisosinţă în completarea şi sublinierea viziunii interne a PSD-ului în legătură cu “sistemul democrat” de participare şi electivitate din cadrul partidului şi din oricare aspect al politicii de stânga.

Însă, dincolo de orice, nimic şi nimeni nu poate să-l împiedice pe Liviu Dragnea să vorbească, printre altele, de un o nouă orientare şi o nouă tendinţă în ceea ce priveşte viitorul stângii politice româneşti, făcând referire, “în treacăt”, la sistemul laburist politic.

În fond, după 25 de ani în care PSD-ul a pierdut constant şi dramatic din substanţa politică şi din bazinul electoral care au menţinut viabilă şi implacabilă prezenţa acestui monolit pe piaţa puterii, totul culiminand cu o criză internă ce a pulverizat definitiv ruinele edificiului politic al stângii, creând un uriaş vid care a absorbit un guvern devitalizat complet şi o majoritate parlamentară rămasă în derivă pe meterezele politice, a venit momentul reformulării şi reconstruirii noţiunii de “lider politic” şi de partid politic de stânga.

Ei bine, Liviu Dragnea se pare că este noua figură de paterfamilias ce urmează să relanseze stânga politică la apă, sub însemnele altui partid care, de data asta, ar dori să aducă o nouă imagine a social democraţiei în România. Aceea a unui “laburism vasalizat” în care seniorii politici teritoriali îşi oficializează jurământul de credinţă şi secularitate în faţă marelui senior lider de partid prin “liberalizarea şi democratizarea forţei decizionale de la baza spre vârf”.

Cu menţiunea că sistemul politic laburist, cel autentic, vine dintr-o tradiţie politică statală bipartitistă, lucru care reclamă automat o opoziţie puternică cu un pol de dreapta bine conturat şi concentrat într-un partid capabil să menţină balanţa puterii în stat şi în întreaga structură politică a lui.

Aşadar, ca o concluzie firească, pe lângă noul partid pe care Liviu Dragnea îl are în vedere pentru polul politic al stângii, el ar trebui să îşi orienteze atenţia, mai înainte de orice!!, asupra contrapartidei politice din dreapta eşicherului.

Pentru că este esenţial, vital aş spune, ca noua stratagemă să aducă în faţa electoratului din 2016 o linie politică complet nouă, adunată şi împărţită echilibrat de această dată, oricum ai privi sau ai vota, la stânga sau la dreapta spectrului politic.

Deci, şi-a început construcţia politică Liviu Dragnea de la stânga sau de la dreapta? Şi, mai ales, cine va fi liderul dreptei care va sta în oglindă cu liderul stângii, devenind următoarea nouă figura politică a opoziţiei?!