Nu am putut să dorm, căci m-am gândit la mine, mâine, la picuri lini şi străvezii, câmpuri cu flori de soare vii şi la ziua ce tocmai murii.

S-ar putea să nu existe mâine.

Domnilor, v-aţi gândit că dânsa, cea căreia îi spunem noapte, se aşterne agale, umbrind-ne calea, ducând ziua în moarte? Delirul supremaţiei dezumanizează, putem presupune când cu străşnicie elixirul acesta îmbuibător al deşertăciunilor materiale duce în patima desfătărilor trupeşti distructive.

Fă-ţi Rai dintr-o zi senină şi dovedeşte tuturor că iubeşti lumea, iar averea ta sunt faptele măreţe.

Nu-ţi lua nesăbuitule halate poleite cu argint şi rubine, că-n ultima zi a exitenţei tale, te vor sufoca şi nu le vei mai suporta ducându-le pe tine. Te vei lepăda de podoabele lumeşti precum Iuda de Hristos.

Mângâie-ţi inima cu gânduri curate şi glasul cu vorbe duioase, iar Dumnezeu îţi va umple cu sănătate, potirul vieţii tale. Că nu este bijuterie mai de preţ, decât sănătatea unui trup însufleţit!

Învăţaţi-vă să construiţi destine, nu să spulberaţi visuri.

Pildele creştine vă sunt de folos doar în suferinţă şi agonie, dar detaşaţi-vă o clipă cu gândul de ceea ce sunteţi, priviţi-vă şi lăsaţi talerul conştiinţei voastre să decidă dacă aveţi fruntea senină, sau capul plecat de sudorile ruşinii.

Se poate descrie plastic care este asemănarea dintre un om şi un cazan de făcut ţuica? Soiul şi produsul finit!

Cazanul de ţuică face ţuica bună numai dacă borhotul este fermentat, iar fructele au fost de soi.

Omul este de soi doar dacă face ca pe unde au trecut paşii săi să fie mai bine ca înainte.

În rest ambele sunt butoaie cu sau fără raţiune.