”Spre o sută anii mi se-adună/Ca prin păduri semeţii brazi/Şi s-or găsi destui să spună/ Ce mai înseamnă suta azi!” Din punct de vedere al banilor, suta înseamnă foarte mult pentru că pe bancnota de 100 de lei se află chipul lui IL Caragiale, care nu are inflaţie nici după 140 de ani! (MIQ)
Fostul preşedinte al PNL, ploieşteanul Mircea Ionescu-Quintus, care pe 18 martie a.c. împlineşte venerabilă vârstă de100 de ani, a fost decorat de către preşedintele Klaus Iohannis, vineri, la Palatul Cotroceni, cu Ordinul ”Steaua României” în rang de Ofiţer.
În discursul ţinut la Palatul Cotroceni, Quintus a recunoscut că viaţa sa a fost ca un roman:
„Ce grei sunt aceşti 100 de ani, altădată zburdam. Mult stimate domnule preşedinte, distinsă asistenţă, doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai presei cu care m-am avut bine, ei nu întotdeauna, eu da.
Vreau să vă spun că nu mi-a fost uşor să trăiesc aşa o îndelungată viaţă, mai ales pentru că, aşa cum spune soţia mea, viaţa ne-a dat de toate şi bune şi mai puţin bune. Sfârşitul de viaţă îl trăim cu cele bune. Spunea un critic, un roman dacă nu are 100 de pagini e nuvelă. Viaţa mea a fost un roman, am trăit peste 100 de pagini. Câte 10 zile o pagină.
Mă gândeam cum aş putea în câteva minute să trec prin acest roman, vreau să vă spun că am luat viaţa pe umerii mei şi răspunderea mea încă de la 15 ani când bunul şi valorosul meu părinte ne-a lăsat. Atunci am avut răspunderea familiei, tatăl meu a murit sărac. Eu nu sunt. Am casa soţiei mele de zestre şi cu retribuţiile. Două pensii, două retribuţii.
Avem ce ne trebuie, nu sunt sărac, dar nici nu am pus nimic deoparte, îmi amintesc eram vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, m-am trezit cu două persoane înalte, frumoase, i-am primit în birou m-au întrebat dacă am fost avocat, voiau să mă angajeze. Nu are importanţă, doar pentru consultări. Mi-au oferit salariu un milion, pentru priceperea mea. Mi-am dat seama ce însemna să te angajezi.
M-am ferit de-a lungul vietii de compromisuri, de lucruri care mi s-au părut necorecte, de aceea trebuie să-mi amintesc (…) vreau să vă spun că mi-am împărâţit romanul vieţii în trei capitole şi de fiecare dată am încercat să-mi slujesc oamenii, societatea şi patria. Şi mi-am făcut datoria că m-am pregătit pentru profesia de avocat, când am ieşit la 70 de ani, era un ministru al Justiţiei, venit la Ploieşti, care mi-a propus să rămân mai departe, pentru că sunt cinstit.
Cred că mi-am făcut datoria ca profesionist, am fost 50 de ani avocat, peste 30 de ani am fost în regimul comunist. Mi-am făcut datoria, mă laud, ca român şi ca ostaş. Am îmbrăcat haina militară în 1938 şi am venit la haină civilă peste şapte ani, făcând toate campaniile şi am primit o înaltă distincţie de război.
Mi-am făcut datoria şi ca om politic în ultimii 25 de ani, exact în clipa în care am ieşit la pensie, poate am făcut ceva, iar toată ceremonia de astăzi se datorează şi modului că mi-am făcut datoria şi faţă de partidul familiei mele. Bunicul meu a fost unul dintre fondatorii partidului în 1875, tatăl meu a fost un fruntaş liberal şi am venit eu. De 100 de ani, familia Quintus trăiesc cu PNL şi cred că mi-am făcut datoria.
Vă doresc multă sănătate. dumneavoastră domnule preşedinte aveţi nevoie. (…) Prin urmare, vă mulţumesc din suflet că preţuiţi ceea ce am încercat eu să fac într-o viaţă, fiindcă înainte de toate mă simt mândru că sunt român şi să fiu vrednic de acest neam. Vă mulţumesc, vă doresc sănătate şi cine îndrăzneşte să ajungă la 100 de ani, ar fi bine să o sărbătorească tot aici”.
Klaus Iohannis: "Sunt bucuros, domnule Quintus, că mă aflu alături de cineva care reprezintă personificarea unui secol de istorie şi a opt decenii de identificare cu valorile liberalismului şi ale democraţiei. Vă doresc 'La mulţi ani!' şi sper să continuaţi să inspiraţi, prin puterea exemplului, generaţiile de astăzi", a spus şeful statului la ceremonia de decorare a seniorului liberal care a avut loc la Palatul Cotroceni, citând şi o epigramă a sărbătoritului: ”Pentru cine lucră bine, Vreme trece, vreme vine; Pentru cine doar petrece, Vreme vine, vreme trece”.
Mircea Ionescu-Quintus s-a născut la 18 martie 1917 la Cherson, în Crimeea, unde familia sa, cu vechi tradiţii liberale, era refugiată. Tătăl său, Ionescu Quintus, avocat de profesie, a avut nu mai puţin de nouă mandate de parlamentar. În perioada 1927 – 1934, a parcurs studiile la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. În anul 1936, pe perioada studenţiei, ia contact cu ideile liberale, primind „botezul” de la primul ministru de la acea vreme, Gheorghe Tătărăscu, care a avut meritul de a-l fi „imunizat” faţă de curentul legionar care cuprinsese mediile universitare din acea perioadă. I-a avut drept modele pe I. G. Duca şi Nicolae Iorga – de la care a avut privilegiul de a primi sfaturi de viaţă.
În anul 1938 a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti, specializarea Drept şi procedură penală, iar în anul 1940 devine avocat în cadrul Baroului Prahova. A plecat apoi pe front, fiind încadrat în comandamentul Corpului 5 Armată, a luptat la Cotul Donului şi a ajuns apoi până înspre Munţii Tatra, în anul 1942 fiind decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglici de Virtute Militară. În perioada 1945 – 1947 devine membru al Partidului Naţional Liberal, membru al Tineretului Liberal „Brătianu” din judeţul Prahova şi membru al Comitetului Naţional al Tineretului Liberal.
În anul 1947 se căsătoreşte cu Viorica, provenită dintr-o familie cu tradiţii liberale, soţia sa fiind, ca şi el, membră a PNL din anul 1945 – de la vârsta de 17 ani. În anii 1948 şi 1952 – 1954 a fost deţinut politic. A fost eliberat în 1954 din lăgarul de muncă de la Borzeşti. În anul 1952 i se naşte unicul fiu, Răzvan Quintus, în timp ce tatăl său era deţinut la Coasta Galeş. Fiul său avea să urmeze profesia tatălui şi bunicului său, fiind licenţiat în drept.
În perioada 1977 – 1985 este consilier îndrumător de avocaţi stagiari, iar după Revoluţia din Decembrie 1989 îşi reia activitatea politică în PNL, în anul 1990 devenind preşedinte al organizaţiei judeţene Prahova a PNL şi vicepreşedinte al partidului. De asemenea, în perioada februarie – iunie 1990, a fost membru al CPUN – Prahova. La 20 mai 1990 este ales deputat de Prahova în prima legislatură postdecembristă, pe lista PNL, iar în acelaşi an pe 18 iunie, devine vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor, funcţie pe care a deţinut-o până în septembrie 1991.
În perioada 1991-1993 devine profesor la catedra de Drept Constituţional şi Administrativ la Facultatea de Studii Juridice a Universităţii de Inventică din Ploieşti. În perioada 16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992 a fost ministru al Justiţiei în Guvernul condus de Theodor Stolojan. La 26 februarie 1993 este ales preşedinte al PNL, funcţie pe care a deţinut-o până în 17 februarie 2001. În anul 2001 a publicat volumul ,,Moara dracilor’’, ce conţine versuri create în perioada detenţiei, cu aproape 50 de ani în urmă.
La 3 noiembrie 1996 a obţinut un mandat de senator de Prahova în cadrul alegerilor parlamentare, iar la 27 noiembrie 1996 a fost ales vicepreşedinte al Senatului României, apoi, în legislatura 2000 – 2004 obţine un nou mandat de senator pe listele PNL Prahova, devenind, la 1 februarie 2000, preşedinte al Senatului României. Din data de 19 octombrie 2002 este preşedinte de onoare al PNL. Este cetăţean de onoare al oraşelor Ploieşti, Baia Mare şi Orşova.
(In foto, Viorica şi Mircea Quintus)
