Aberaţiile şi ifosele unor miniştrii perindaţi pe la cârma Ministerului Educaţiei, se răsfrâng nedrept asupra generaţiilor de elevi, aceştia neştiind care încotro.
Se pare că statul descurajează atât de lăudatele depolitizări, iar în pragul alegerilor parlamentare, guvernul a ţinut morţiş să organizeze concursul naţional pentru ocuparea funcţiilor de directori din instituţiile de învăţământ.
Coincidenţă sau nu, cu o atitudine injustă, liderii politici se bat cu pumnul în piept şi promit reforma mult-aşteptată în educaţie chiar în timpul campaniilor electorale.
Străbătând mai multe cicluri electorale, din patru în patru ani, avem un deja vu auzind aceleaşi dume, frumos prezentate despre viitorul strălucit al tinerilor intelectuali.
Despre România săracă nu vorbeşte nimeni. Nici despre copiii care adorm flămânzi nu se aude nimic.
Soarta şcolii româneşti între ONG-uri şi sediile de partid
Tot mai de răsunet este trendul ONG-urilor străine, care cochetează cu structuri politice şi care se implică în tot felul de activităţi educaţionale.
În acest sens, se pare că există totuşi o conexiune, deoarece lucrurile încep să prindă contur şi de la studii şi burse obţinute în străinătate, astăzi capătă forma unor partide, organizaţii înfiinţate peste noapte de către oameni despre care nu ai fi zis că îşi doresc vreodată să ocupe anumite poziţii cheie şi funcţii cu demnităţi publice, folosindu-se de momente cu un puternic impact emoţional pentru populaţie.
Oare se doreşte cu adevărat educarea românilor, sau cotropirea României?
Este o întrebare la care astăzi nu se vrea a se răspunde!
Tânăr fiind, simt nevoia să spun că trăim nişte vremuri despre care aş fi preferat să citesc, nu să le trăiesc!
