Am scris despre tineri şi tinereţe, mult. Într-o lume a greşelilor, nu-mi pot condamna generaţia că apucă pe căi greşite. Lumea se află în dinamică şi nu pot pune pe seama diversităţii de opinie faptul că de secole pe aceste meleaguri înfluenţele externe şi-au spus ultimul cuvânt. După părerea mea, fiind un popor dezbinat, statul român poate fi condus de oricine. Nu trebuie să ne mai mire că pe la diverse manifestaţii şi adunări publice, oamenii îşi scandează fiecare păsul şi nevoile personale, transformând iniţiativa colectivă într-un vacarm al deşertăciunilor.
Nu suntem generaţia Facebook. Noi nu ştim cu adevărat ce vrem. Suntem în trend dacă ne afiliem unui curent al momentului. Vrem să avem roluri decizionale de cum ieşim după băncile facultăţilor, dar nu ne cunoaştem ţara, istoria şi experienţa de viaţă o asociem cu rima unui rapper, după versurile şi comportamentul căruia ne clădim un stil de viaţă. România tinerilor mulţi, e tristă. Copii răzgâiaţi sunt puţini şi nu trebuie să-i luăm pe aceştia ca fiind reperul generaţiei pe umerii cărora, ţara îşi va clădi viitorul. Tinerii României de mâine au nevoi. Ei se confruntă cu lipsa locurilor de muncă, cu lipsa banilor, cu deziluzii, vise spulberate şi promisiuni neonorate.
Să facem o strategie naţională gândită pe termen îndelungat, având ca scop modernizarea ţării. Tinerii să aibă ultimul cuvânt, dar cine să o aplice şi cine să o respecte. Suntem de fiecare dată motiv al schimbării, dar în fapt nu se schimbă nimic. Părerea noastră nu este luată în seamă şi acest lucru se datorează în primul rând dezinteresului şi dezbinării tinerei generaţii.
Suntem tineri şi nu trebuie să ne pierdem demnitatea şi patriotismul. Speranţa trebuie să ne fie călăuză, iar cei care se împotrivesc dorinţelor şi nevoilor noastre, să plece!
